Salut,

Te invit să citești un articol nu doar metaforic, ci și practic, despre cele trei etape esentiale ale ”zborului” numit dezvoltare personală.

***

Stewardesa dă instrucțiunile tipice înainte de decolare. Are o voce monotonă, ca muzica de ambianta intr-un restaurant fastfood.

Te pregatesti sa decolezi. Te simti in siguranta, poate mai ales pentru simplul fapt că ești încă la sol.

Curând roțile avionului se vor desprinde de pe pistă și vei fi… in aer, ….într-o poziție ciudată, înaintând oblic prin văzduh, iar simțul echilibrului îți va fi dat peste cap.

Noroc cu geamurile mici taiate in fuselaj, care îți arată mereu o realitate periculoasa și una stabilă. Realitatea periculoasă este distanța dintre tine și sol, care crește văzând cu ochii. Cea stabilă este poziția aripilor, care rămâne neschimbată, ca o mărturie neclintită a încrederii pe care o poți avea în tehnologie.

Apoi, … după o vreme, depășești plafonul de nori, iar avionul nu mai brăzdează oblic cerul, ci glisează confortabil prin culoarul de zbor care i-a fost alocat .

Atmosfera în interior se liniștește aproape palpabil, odată cu dispariția semnalului ”legați centurile” și cu apariția caruciorul cu băuturi în capătul culoarului.

Stewardesa care îl împinge este chiar cea care la început de drum ți-a dat instrucțiunile de securitate în caz de urgență…
***

» (citeste tot articolul…)