Cea mai tare tehnică de persuasiune este de fapt o atitudine exersată care se numește detașare.

Detașarea este mecanismul mental prin care te simți ok indiferent care este rezultatul negocierii. Mai concret, te hotărăști încă de la început că vei accepta cu detașare succesul sau eșecul negocierii.

Până aici, lucrurile par simple.

Ceea ce urmează este însă ceva mai complicat:

Deși ești detasat în privinîa rezultatului, ești foarte implicat în privința acțiunilor ferme și orientate către scop.

Altfel spus, deși pare paradoxal, acționezi cu toată hotărîrea, priceperea și cunoștințele de care dispui și în același timp ai o atitudine calmă și echilibrată referitor la rezultatul obținut.

Ești rigid cu principiile (atitudine detașată și calmă) și flexibil cu mijloacele (acțiuni variate pentru atingerea scopului).

În mintea ta îți spui ceva de genul: “Vreau să obțin acest rezultat, dar dacă nu îl obțin în condițiile dorite de mine este ok să nu îl obțin. Dacă nu îl pot obține așa cum mă aștept, atunci probabil că este o decizie înțeleaptă să nu mai insist în această negociere. Cu toate astea, voi face tot ce ține de mine ca să obțin rezultatul dorit în condițiile mele, iar asta poate să însemne foarte mult…”

O întrebare utilă pe care îți recomand să o folosești în plus este:

“Care e minimul pe care îl pot accepta ?”

Autoadresată înainte de negociere, această întrebare cheie îți deschide perspective noi dar îți oferă și o poziție limită de negociere ca să știi în ce moment e mai bine să spui stop.

Majoritatea negociatorilor spun stop prea devreme sau prea târziu, tocmai pentru că nu și-au stabilit o limită inferioară de concesii și s-au concentrat pe rezultatul maximal dorit. Această atitudine te privează de detașarea necesară și îți limitează creativitatea. În loc să vezi un spectru de rezultate posibile, de la minim la maxim, vezi doar punctul de maxim – adică o perspectivă prea îngustă înainte de negocierea efectivă.

Ceea ce te poate scoate din impas este chiar tehnica menționată mai sus: atitudine detașată plus acțiune flexibilă dar hotărâtă.

Deși pare paradoxală și chiar ciudată, această combinație de atitudine și abilitate este un cocktail des întâlnit la performeri. În sporturile competitive, cei mai buni sunt cei care domină adversarii în jocul psihologic, nu doar în privința aptitudinilor. În leadership, cei mai mari conducători sunt cei care îmbină acceptarea situației date fără rezerve, dar nu fac nici un compromis în privința efortului de a o  modifica în favoarea lor.

Pentru unii, acest paradox pare ireconciliabil.

Pentru alții, el este condiția performanței.

Tu în care categorie te afli ?

Inspiratie !

PS: Dacă tu consideri că acest articol poate fi de folos prietenilor tăi, atunci te încurajez să îl recomanzi și lor.

Copiază link-ul de mai jos și trimite-l prietenilor tăi prin email, messenger, skype, facebook sau twitter sau orice altă tehnologie "extraterestră" de comunicare.

http://www.andyszekely.ro/cea-mai-tare-tehnica-de-negociere/

Dacă vrei sa publici acest articol pe blogul sau site-ul tău, atunci tot ce ai de facut este să copiezi textul articolului și să-l oferi cititorilor tăi. Singura mea rugăminte este să precizezi la sfârșitul articolului sursa.

Mulțumesc!