Coachingul, sau antrenamentul este un fenomen al managementului modern care isi face loc si pe piata romaneasca, mai ales in companiile multinationale.

Desi incercarile de a defini domeniul sunt numeroase, cel mai simplu mod de a privi coachingul este ca proces ce raspunde unei nevoi. Nevoia de performanta in management. Relatia de coaching duce de multe ori la rezultate neasteptat de bune pentru beneficiarii sai.

Povestea coachingului

In traducere libera, coaching inseamna actiunea de antrenare, indrumare, instruire, iar coach desemneaza persoana care face acest lucru.

In vreme ce multe sisteme de dezvoltare personala sau profesionala au “parinti legitimi”, coachingul nu are un astfel de istoric. El a aparut in SUA ca rezultat al unei evolutii in care a preluat foarte multe tehnici din diverse sisteme.

Trei dintre domeniile de care coachingul este legat, dar fata de care se diferentiaza in mod evident, sunt sportul, psihoterapia si managementul. Sa le luam pe rand:

Coaching / Sport

Coachingul in management include mai multe principii din antrenamentul sportiv, cum ar fi lucrul in echipa sau obtinerea randamentului maxim la un moment dat. Fiecare sportiv are un antrenor care sta langa jucator si il incurajeaza sa se perfectioneze in mod constant, neezitand sa ii arate greselile facute si sa le analizeze impreuna cu acesta.

Noua abordare a coachingului a fost aplicata pentru prima data in sport de catre Timothy Gallwey cu lucrarea sa devenita clasica: “The Inner Game of Tennis”. El este poate cel mai apropiat de notiunea moderna a coachingului, prin faptul ca a preluat principii dezvoltate in antrenamentul sportivilor si le-a transferat in mediul organizational in traininguri pentru manageri.

Abordarea nu este noua. Monty Roberts, celebrul imblinzitor de cai american cunoscut si sub numele «cel care le sopteste cailor» foloseste principiile descoperite in munca sa pentru a transfera noi competente managerilor.

Coaching / Psihoterapie

Coachingul poate fi apropiat de procesul terapeutic, dar se diferentiaza de acesta. El are o tinta foarte precisa si anume obtinerea unui comportament dorit intr-o situatie data. In psihoterapie o asemenea tinta precisa este rar intalnita.

In al doilea rand coachingul se adreseaza mai mult aspectelor punctuale, pur comportamentale. Desi antrenorul are o buna intelegere a modului in care trecutul contribuie la crearea viitorului, focalizarea sesiunilor de coaching este pe situatia prezenta (unde te afli acum) si pe starea dorita, respectiv modul cum se poate face trecerea de la una la cealalta.

Astfel, desi are puternice radacini in procesele psihoterapeutice, coaching nu e terapie.

Coaching / Management

Coachingul a devenit la inceputul mileniului III “noua tarta cu crema a managementului”. Sintagma apartine lui Sir John Whitmore, autorul unei biblii moderne a domeniului: „Coaching for Performance”.

Managementul are ca dimensiune esentiala ideea de conducere: o persoana cu autoritate conduce o alta persoana sau un grup pentru realizarea unui rezultat. In coaching, accentul este pus pe relatia intre egali care se realizeaza intre doua persoane. Este un parteneriat, nu o relatie de subordonare.

Pe de alta parte, abilitatile specifice coachingului sunt absolut necesare managerilor. Un manager bun trebuie sa aiba abilitatea de a-si trata subordonatii ca pe niste egali cel putin in anumite momente ale activitatii pentru a crea coeziunea echipei.

In sens invers, managerul nu trebuie sa se identifice cu un coach, pentru simplul motiv ca functiile celor doua abordari sunt diferite. De aceea, in lume exista meseria de coach (antrenor), dar exista si situatii in care managerii devin pentru o vreme antrenori in propriile echipe. Un astfel de manager trebuie sa fie instruit special pentru a evita confuzia intre cele doua roluri.

Inspiratie !

Vreau sa:

• ma abonez la newsletter
• primesc noile articole pe mail
• ma abonez la RSS

1 voturi

 Loading ...