4 convingeri ale unui coach bun

Ce inseamna coach?

Termenul vine din… trecut, când coach însemna mijloc de transport (încă se mai foloseşte cu acest sens în limba engleză).

Apoi, termenul a evoluat şi a ajuns să se refere la omul care mijloceşte… transportul unui sportiv de la stadiul de aspirant la cel de performer.

Mai nou, un coach mijloceşte transportul clienţilor săi din starea prezentă în starea dorită, sau, ca să ne exprimăm la modă, de la stres la succes.

Faptul că e un mijlocitor îl absolvă pe coach de ideea că el trebuie să performeze.

El mijloceşte însă performanţa, adică o facilitează.

Cum face asta?

Din punctul meu de vedere sunt două focalizări pe care orice coach ar trebui să le aibă, şi ele sunt răspunsul la două întrebări:

• Ce vrei?
• Ce te împiedică să obţii ce vrei?

În mod evident, această abordare simplistă îi poate deranja pe unii artizani ai profesiei, numai că eu cred că în spatele celor două întrebări se află un munte de abordări ale coach-ului profesionist şi foarte multă… meserie…

Scopul acestui articol e să simplifice lucrurile ca să te incite să vrei mai mult, nu să acopere toată problematica şi să te plictisească.

Aşadar, cum ajunge un coach mediocru să fie un coach bun?

Păi se poate folosi exact de cele 2 întrebări de mai sus:

Întrebarea 1: Ce vrei?

Răspuns: Să devin un coach mai bun.

Întrebarea 2: Ce te împiedică să ajungi acolo?

Răspuns: aici e un pic mai complicat dar hai să facem să fie simplu… convingerile limitative sunt în proporţie de 90% (după părerea mea) barierele în calea performanţei.

De-a lungul timpului, în 20 de ani de carieră, am avut ocazia să fac coaching de tot felul… şi informal şi intervenţional şi transformaţional… etc.

Oricare ar fi denumirea, numitorul comun al unei prestaţii bune ca şi coach este, în opinia mea, sistemul de convingeri pe baza cărora operează coach-ul.

De ce?

Pentru că sistemul lui de convingeri se reflectă în comportamentul lui ca şi coach.

Chiar dacă pui întrebări în mod impecabil (asta e partea vizibilă a muncii de coach), tonul vocii, postura, contactul vizual etc. vor transmite către interlocutorul tău o STARE.

Cum faci asta?  O metodă simplă este să îți asumi convingerile puternice pe care le au meseriaşii domeniului.

Ca să le aflu, m-am pus pe întrebat. Am intervievat (informal) vreo 10 coaches profesionişti şi am extras ca şi numitor comun 4 astfel de convingeri pe care ţi le dau acum şi ţie.

Atenţie: aceste convingeri nu sunt utile doar în munca de coach.

Unul dintre cursurile mele pentru mediul corporatist se numeşte „Coaching skills for managers”.

Când predau aceste convingeri în cadrul cursului, nu mă aştept ca managerii să le folosească doar în sesiuni de coaching.

Ele sunt utile şi în delegare, evaluare, mediere sau negociere.

Simplu spus, sunt convingeri care te ajută să oferi maximum de ajutor din postura de „mijlocitor” la care mă refeream în debutul articolului.

Cele 4 convingeri sunt:

Această problemă are o soluție!

Când ești convins că problema expusă de interlocutor are soluție, mintea ta începe să caute acea soluție.

Soluția se află cel mai probabil la interlocutor (sau aproape de el)!

Când ești convins că soluția este la îndemână, cel mai probabil în psihicul celui care are problema, vei căuta să îl ajuți în mod natural să o găsească.

Pot să îl ajut pe acest om să caute soluția!

Când ești convins că ai competențele necesare să ajuți (ascultate activă, punerea întrebărilor etc.) vei selecta în mod natural aceste competențe din portofoliul tău în funcție de contextul dat.

Starea mea de prezență oferă contextul necesar pentru ca interlocutorul să se deschidă!

Această convingere e ceva mai greu de explicat. Simplu spus, e vorba de nivelul tău de atenție, care devine model pentru interlocutor.

Practic, căutarea de soluții se face dintr-o anumită stare de curiozitate, deschidere, încredere etc.

Puse la un loc, aceste elemente formează starea de prezență optimă pentru găsirea de soluții.

După opinia mea, un coach bun oferă modelul acestei stări celui cu care lucrează.

Nu e vorba de ceva ce coach-ul face. Mai curând e vorba de ceva ce coach-ul… este.

Ca un gând de final, această a 4-a convingere le înglobează pe celelalte și este liantul unei sesiuni armonioase de coaching.

Starea de prezență se exersează, nu se teoretizează, așa că nu voi spune mai multe aici despre ea.

Un singur indiciu: respirația calmă și în ritm egal ajută la invitarea stării de prezență.

Probabil de asta îmi place să îmi închei fiecare articol cu același îndemn:

Inspiraţie!