Ce le lipsește românilor de ziua națională

Timp de citire: 5 minute

Astăzi mă gândeam la reacţiile şi emoţiile pe care le stârneşte sărbătoarea de 1 decembrie …

Unii sunt nepăsători… mi se pare că din ce în ce mai mulţi…

Alţii sunt înverşunaţi şi înflăcăraţi de porniri naţionaliste … probabil că din ce în ce mai puţini.

Unii sunt animaţi de un patriotism pasager, alimentat de interese politice…

Cei mai mulţi o privesc la fel ca pe orice alt prilej de vacanţă, care e binevenit la fel ca orice sărbătoare

şi totuşi…


Am sentimentul ca românilor le lipseşte ceva…

După părerea mea, ziua naţională ar trebui să fie un prilej de analiză a sentimentelor pe care le avem faţă de propria ţară.

Aşa cum te uiţi de anul nou la anul care a trecut şi te gândeşti ce să faci sau să nu mai faci în anul care vine.

La fel am putea să ne amintim ce simţim pentru ţara în care trăim, de ziua ei…

Adică, pur şi simplu să-i dăm un strop de atenţie…

Nu multă, ca să nu cădem în dramatism dezechilibrat, dar suficientă cât să putem răspunde la câteva întrebări simple.

De exemplu:

1. Dacă un occidental te întreabă din ce ţară eşti, ce o să îi răspunzi şi mai ales ce simţi când dai răspunsul ?
2. Dacă te afli într-o încăpere alături de englezi, francezi, nemţi, italieni sau spanioli, cum te manifeşti ca român ?
3. Dacă vizitezi ţări străine, ce percepţie despre respectiva ţară ai ca turist român ? Dar despre felul in care te privesc localnicii ?
4. Dacă participi la o competiţie (sportivă sau de orice altă natură) te simţi ajutat moral de faptul că eşti român sau dimpotrivă ?

etc..

 

Eu cred că fiecare român ar putea să contemple astfel de întrebări fie şi pentru 30 de minute, o dată pe an , de ziua naţională.

O astfel de contemplare ne-ar ajuta pe toţi să ne clarificăm mai întâi în propria minte cine suntem ca români…

Ne-ar ajuta să ne păstrăm demnitatea individuală în lumea din ce în ce mai globalizat-pestriţă în care trăim.

Un astfel de comportament ne-ar permite să profităm mai mult şi mai des de interacţiunile cu oameni de alte naţionalităţi…

În cariera mea de speaker am avut numeroase ocazii să împart scena cu traineri şi prezentatori englezi, francezi, americani, austrieci, etc….

Diferenţa fundamentală?

Păi, cel puţin la începutul carierei, o diferenţă de percepţie a propriei valori !

Nu cunoştinţele sau caracterul îi diferenţiază pe românii capabili de americanii, englezii sau francezii de acelaşi calibru…

Ce ne diferenţiază însă este sentimentul că NU aparţinem unei comunităţi valoroase!!!

Dacă ne uităm la toate culturile puternice ale lumii, ele se bazează pe un sentiment comunitar sănătos, pe care noi nu îl prea avem…

Mai exact… se bazează pe o DECIZIE !!

Majoritatea oamenilor din acele culturi au luat clar în forul interior DECIZIA ca sunt italieni, nemţi ori americani…

E o decizie ajutată de istorie sau de conducătorii luminaţi ai ţărilor respective, ce-i drept, dar e o DECIZIE INDIVIDUALĂ asumată !!!!!!!

Fiind individuală, nu e nevoie să aşteptăm un conducător politic ce să „ne arate calea” ca să luăm decizia respectivă.

Putem pur si simplu să răspundem răspicat la întrebări ca cele 4 pe care le-am sugerat mai sus !

De multe ori e suficient un astfel de moment de introspecţie ca să îţi dai seama mai bine CINE eşti ca român… sau ca austriac… sau ca american…

…Iar asta nu este nici naţionalism deşănţat, nici patriotism prost înţeles, nici înclinaţie şovină.

Este pur şi simplu o DECIZIE pe care orice om matur ar fi bine să o ia tocmai pentru a se feri de dramatism naţionalist sau şovin…

Pe mine m-a ajutat în această poziţionare experienţa internaţională de participant la diverse cursuri şi apoi de speaker pe diverse scene….

Am luat o DECIZIE!

La primele interacţiuni cu străini, acum 15 ani, aveam un semn de întrebare legat de felul în care ne privesc cei din „ţările civilizate”…

Acum nu îmi mai tremură nici un muşchi pe faţă când fac cunoştinţă cu un străin şi îi spun că sunt român.

Zic asta în condiţiile în care îmi curge prin vine şi un strop de sânge maghiar , am accent moldovenesc şi locuiesc în Bucureşti… când nu mă plimb prin turnee în toată ţara…

Dar asta nu mă face mai puţin român, ci dimpotrivă !

Marca omului matur este capacitatea de a răspunde la întrebări provocative ca cele de mai sus, cu mintea clară şi cu deciziile asumate.

Dacă le lipseşte ceva românilor de ziua naţională, după părerea mea acel ceva e lipsa unei DECIZII clare în privinţa rolului de trăitori pe meleaguri mioritice (cu lipsurile şi frumuseţile lor).

Cât despre decizia de a te lămuri ce simţi faţă de ţara ta…

Aceasta nu trebuie luată de ochii lumii…. de fapt, nici nu cred că ar trebui spusă în primă fază.

Ea ar trebui pur şi simplu simţită !

Am speranţa că tot mai mulţi dintre co-locatarii acestui cartier cu 40 de judeţe din regatul pământean iau astfel de decizii… cu ocazia zilei naţionale.

şi atunci, această zi îşi va fi împlinit mult mai bine rostul !

 

La mulți ani!

Andy

 

 
 
 

Scrie-ne aici părerea ta despre articol