fbpx

Clinton, Trump şi TU

Publicat pe 7 noiembrie 2016
Timp de citire: 10 minute

Am decis să scriu acest mesaj din 3 motive:

  1. Cunosc români care locuiesc în SUA şi vreau să le ofer perspectiva mea.
  2. Vin alegerile şi la noi, iar anumite practici de campanie merită înţelese din studiul de caz SUA.
  3. Ca specialist în ştiinţe comportamentale, sunt fascinat de tehnicile pe care cei doi candidaţi le folosesc, aşa că le observ şi îţi ofer şi ţie câteva dintre aceste observaţii.

 

Deşi sunt multe de spus, nu voi scrie extensiv. Găseşti aici doar câteva dintre observaţiile mele (cele pe care le consider cele mai inedite).

Iată-le:

 

1. Ţara tuturor posibilităţilor?

Câteva idei despre ethos-ul societăţii americane în prag de alegeri:

„Visul american” este expresia brandului de ţară al SUA.

Nu există o astfel de sintagmă pentru alte ţări. Nu avem visul românesc, visul coreean, visul maghiar… şi nici chiar visul elveţian sau singaporez…

Avem însă visul american…

O fi bine… o fi rău?

 

Din perspectiva mea nu e bine sau rău… e, mai curând, interesant de observat ce produce ideea de vis în mintea oamenilor:

– Pe de o parte, visul poate fi văzut ca viziune – un loc mai bun în care vrem să ajungem…

– Pe de altă parte, visul poate să însemne faptul că dormi şi ai tot felul de fantezii…

Nu ştiu care dintre cele două este mai prezentă în mintea americanilor de azi. Sper că prima.

 

Visul american este explicat, în majoritatea definiţiilor pe care le-am găsit, PRIN cuvântul OPORTUNITATE.

Din punct de vedere psiholingvistic, acest cuvânt atrage un anumit tip de om, anume omul care caută mereu oportunităţi şi posibilităţi care să îi satisfacă nevoile şi valorile personale.

Ce generează asta?

După părerea mea, generează dorinţa de a experimenta mereu lucruri noi care, eventual, pot să genereze descoperiri interesante…

Aşa se face că în istoria SUA întâlnim exploratorii, pionierii, febra aurului, mixul de naţii şi religii…

Tot acolo avem cea mai puternică şcoală de antreprenoriat din lume, la pachet cu ideea că orice eşec este, de fapt, o lecţie şi orice şut în fund este un pas înainte…

La fel de bine, în SUA avem un preşedinte de culoare, un guvernator care a fost culturist şi apoi actor, un potenţial viitor preşedinte femeie sau, eventual, un viitor preşedinte complet impredictibil în acţiuni…

De ce?

Una dintre cauze poate fi această dorinţă subconştientă de a experimenta… de a testa oportunităţi.

E o abordare favorabilă antreprenoriatului.

Întrebarea e dacă această abordare e favorabilă şi politicii sau societăţii, în ansamblu…?

 

Ce putem învăţa de aici?

Faptul că apariţia unor personaje de tipul Donald sau Hillary este posibilă pe fundaţia unui anumit tip de cultură locală. Nu în orice loc de pe planetă putem găsi un astfel de spectacol.

Faptul că e posibil la americani, nu înseamnă că e transferabil şi la noi, decât parţial.

Anumite apucături politice pot fi preluate, altele nu. Când iei un model, e bine să îl iei… cu un pic de scepticism. Nu tot ce zboară se mănâncă…

 

2. Războiul pentru atenţie

Să observi campania electorală e un exerciţiu interesant. Vezi la lucru, în timp real, tehnici de influenţă socială pe care le folosesc specialiştii în comunicare. 

Din nefericire, poţi fi şi martorul neputincios al manipulărilor cu efect evident pentru ochiul format şi cu eficacitatea unui virus invizibil care propagă o molimă…

Mă voi opri asupra unui singur subiect:  Sloganul de campanie al celor doi.

Sunt dispus să bat pariu că, dacă s-ar face o cercetare statistică la nivel global cu întrebarea simplă: Care este sloganul de campanie al lui Hillary şi al lui Donald?”, cel din urmă ar câştiga detaşat. Mai mulţi oameni ar putea să spună cum sună sloganul lui Donald.

De ce?

Pentru că este mai bine comunicat:

„Make America great again!” este pur şi simplu mai bine comunicat.

Celălalt slogan, folosit de Hillary: „Stronger together’’, este mai prost comunicat… (şi este şi mai slab, din punctul meu de vedere).

La ora la care scriu, sloganul lui Trump, la o simplă căutare pe Google dă peste 8 milioane de rezultate.

Sloganul lui Clinton?

Mai puţin de jumătate de milion.

Desigur, această observaţie este doar un aspect al războiului pentru atenţie din zecile de observaţii posibile, însă e importantă.

În lumea marketingului (inclusiv electoral) este ştiut faptul că prioritatea este captarea atenţiei. Poţi avea cel mai bun produs din lume. Dacă nu captezi atenţia publicului tău, nu ai cum să îl convingi  să cumpere…

 

Cum se captează atenţia?

Prin comunicarea repetată (la nesfârşit) a unui mesaj simplu şi memorabil.

După părerea mea, Donald face o treabă mai bună în ceea ce priveşte captarea atenţiei decât Hillary.

Pe de altă parte, Hillary are argumente şi raţionamente care stau în picioare mai bine. 

Ce rămâne de văzut este măsura în care publicul american este mai sensibil la atenţie sau mai conştient de argumentele care sunt puse pe masă.

 

În ştiinţele sociale funcţionează Principiul Numărului de Expuneri, care spune că valoarea percepută a unui individ este direct proporţională cu numărul de expuneri.

Cu alte cuvinte, faptul că faţa unui politician este văzută mai des, aduce cu sine percepţia că respectivul individ este mai valoros.

Dacă argumentele lui Trump şi Hillary ar avea consistenţă egală în ochii publicului, ar câştiga cel care captează mai bine atenţia.

 

Ce putem învăţa noi de aici?

Să fim atenţi la mesaj şi la ambalaj, în această ordine.

Dacă suntem atenţi doar la ambalaj (slogan), s-ar putea să trăim ulterior dezamăgirea că produsul ascuns sub hârtia strălucitoare nu este neapărat ce am crezut că este…

 

În campania din România, ar fi bine să nu ne lăsăm păcăliţi de faptul că personajul X sau Y apare mai des la televizor.

Subliminal, faptul că apare mai des îi poate mări valoarea percepută. Asta nu înseamnă însă că respectivul personaj este un lider mai bun.

Înseamnă doar că este prezentat publicului mai des.

Nu tot ce este mult este şi bun!

 

3. La final, un pic de distracţie cu… stăpânii lumii…

M-a “trăznit” curiozitatea să verific etimologia numelor Donald şi, respectiv, Hillary.

Donald înseamnă, ca origine a cuvântului, “conducătorul lumii“.

Hillary înseamnă, ca origine a numelui, “amuzament“ (aceeaşi origine cu termenul “hilarious”).

Nu pot să nu observ că numele lor sunt oarecum predestinate… În spectacolul mediatic despre alegerea liderilor mondiali, accentele hilare sunt la tot pasul…

Pe de altă parte, discursul politic al lui Donald este HILAR, iar ambiţia politică a lui Hilary este să devină prima femeie care ajunge “conducătoarea lumii” (a Statelor Unite).

 

În ştiinţele sociale, studiile arată că astfel de elemente contează însă.

De exemplu, psihologul social Brett Pelham a demonstrat că un nume care seamănă cu denumirea unei profesii, creşte şansele statistice ca acea persoană să îmbrăţişeze respectiva meserie.

De exemplu, numele Dennis se regăseşte printre numele celor care au meseria de Dentist, mult mai frecvent decât numele care nu au acea asemănare (cu 43% mai mult).

Din fericire, asocierea iniţială a numelor Hillary şi Donald s-a pierdut în timp din conştiinţa publică, pentru că evenimentele istorice au mai… echilibrat balanţa…  

Ne-a ajutat Walt Disney şi, respectiv, Edmund Hillary.

Disney l-a creat pe Donald Duck şi e dificil să ni-l imaginăm pe respectivul răţoi drept stăpân al lumii.

Pe de altă parte, Edmund Hillary a cucerit pentru prima dată Everestul… ceea ce face numele Hillary să fie mai curând unul eroic, decât unul hilar.

 

Ce putem învăţa noi de aici?

Să ne detaşăm.

Nu tot ce zboară se mănâncă! Nu tot ce este mult este şi bun!

Faptul că numele unui individ pare predestinat, nu înseamnă că trebuie şi acceptat!

Datoria civică a celui care votează este să se informeze pe criterii proprii, nu pe criterii induse subliminal de către politicieni abili.

 

Din fericire, trăim într-o epocă în care accesul la informaţie este democratizat.

Putem trage propriile concluzii chiar dacă războiul pentru atenţie ne face să navigăm prin perdele de fum şi manipulări.

Ce avem de făcut este să ne clarificăm criteriile pe baza cărora facem alegeri şi să decidem pe baza lor.

Altfel, criteriile ne vor fi induse ori vom lua decizii pe baza unor convingeri învechite:

În SUA, există American Dream… În România echivalentul ar fi “sfânta îngrijorare”. J

În SUA, politicienii vin cu mesajele lor de campanie… În România, politicienii le au pe ale lor…

În SUA, numele politicienilor pot fi sau nu predestinate… În România… te las pe tine să decizi…

 

Ce îţi sugerez însă este să mergi la vot. Iar când mergi, să alegi pe criteriile tale, nu ale lor!

Cum?

  1. Abordează strategia jurnalistului atunci când îţi stabileşti criteriile.

Una dintre primele lecţii pe care le-am învăţat atunci când am fost jurnalist a fost cea a verificării surselor. Minim 3 surse.

Propune-ţi să iei decizii pe baza informaţiilor verificate din 3 surse.

 

  1. Aplică bunul simţ.

Ştiu că sună simplu, dar nu este. A aplica bunul simţ înseamnă să te gândeşti ce este normal pentru tine.

Asta te va duce imediat la a înţelege care e apropierea dintre valorile tale personale şi valorile pe care le promovează politicienii.

Care sunt Top 3 valori ale tale?  

Care sunt Top 3 principii de viaţă socială pe care le doreşti apărate de viitorul politician ales? Care dintre cei pe care îi alegi crezi că e un apărător mai probabil al valorilor tale?

 

  1. Aplică filtrul integrităţii.

Ştiu că sună ciudat şi îţi vine să spui că “toţi sunt corupţi şi toţi o apă şi un pământ…

Nu e însă chiar aşa. Sunt nuanţe de gri. Care dintre cei pe care îi ai de ales consideri că are un grad de integritate ceva mai mare?

 

  1. Compară listele.

Fiecare candidat are câte o listă de promisiuni. Printează-le şi compară-le cu creionul în mână. Observă care dintre ele are şanse mai mari să fie şi implementată.

 

  1. Uită-te la cine e în spatele politicianului.

Anumiţi lideri sunt de paie. E foarte important de văzut ce echipă susţine acel om.

 

  1. Foloseşte-ţi intuiţia.

Când eşti calm şi neimplicat emoţional, ce îţi spune… stomacul?

Care dintre potenţialii aleşi îţi va putea servi interesele mai bine?

 

  1. Renunţă la furie sau disperare.

Când faci o alegere, cea mai proastă stare din care o poţi face e furia sau deznădejdea.

 

Alege!

E dreptul tău!  Exercită-l!

 

Inspiraţie!

AS

 

 

 

Ţi-a fost de folos? Dă-l mai departe :D

 

Scrie-ne aici părerea ta despre articol