Cu dragoste, despre Roșia Montană, Câinii vagabonzi și Începutul școlii

Timp de citire: 12 minute

Am primit pe blog zilele trecute o întrebare persistentă de la mai mulți cititori:

”Andy, da’ despre Roșia Montană sau despre Câinii vagabonzi, nu zici nimic ?”

M-am hotărât să răspund pentru că nu îmi stă în fire să n-am opinie, dar nu este răspunsul la care probabil se așteaptă multă lume…

Părerile mele nu sunt pro sau contra, ci mai curând se referă la adevărul profund ce se poate extrage din diverse conflicte.

Așa că, îți voi spune mai întâi ce găsești în acest articol, ca să îl citești până la capăt doar dacă abordarea mea ți se pare interesantă.

Articolul de față răspunde la 3 întrebări:

1. De ce n-are rost să îți dai cu părerea despre lucrurile la care nu te pricepi ?

2. De ce este totuși bine uneori să te găsești într-o tabără sau alta ?

3. Cum să alegi de ”partea” cui să fii, fără să îți pierzi capul și fără să îți ”vinzi” sufletul ?

Este un articol de opinie, așa că dacă nu rezonezi cu el… asta e… Nu e neapărat nevoie să fim de acord, însă cred că merită să privim fără patimă diverse păreri.

1. De ce n-are rost să îți dai cu părerea despre lucrurile la care nu te pricepi ?

Pentru că vei fi forțat, la fiecare informație nouă pe care o afli, să îți ajustezi părerea și uneori, chiar să o schimbi sau să o duci la polul opus.

Acesta nu e un lucru rău în sine, dar e bine să îți asumi și consecințele răzgândirii repetate…

De exemplu, domnul Prim Ministru (nu sunt foarte convins că se scrie cu majuscule…) s-a ”trezit” la televizor că se răzgândește public față de poziția sa anterioară despre Roșia Montană.

A făcut-o cu ”naturalețe”, dar această naturalețe nu e de natură să îi consolideze credibilitatea….

Când te răzgândești cu public, e bine să știi că oamenii care te-au crezut la prima luare de poziție își vor pune întrebări despre integritatea ta.

Același lucru este valabil pentru fiecare dintre noi !

Înainte să luăm o poziție fermă în legătură cu un subiect, ar fi bine să ne gândim dacă această poziție este bazată pe principii sau pe informații.

De câte ori e bazată pe informații, poziția se va schimba odată cu schimbarea sau primirea de noi informații.

De câte ori e bazată pe principii de viață, poziția ta nu se poate schimba decât dacă informațiile noi modifică principiul, iar asta se întâmplă foarte rar.

Exemplu de informație care nu modifică principiul:

Să presupunem că intri în afaceri cu un partener și începeți amândoi să căutați clienți.

Principiul este: ”Hai să ne punem în comun priceperea pentru a realiza un interes comun”.

Partenerul tău de afaceri se hotărăște să organizeze un eveniment menit să aducă mai mulți clienți în firma voastră, dar omite să te anunțe.

El vine cu o zi înainte la tine și îți spune să vii și tu la respectivul eveniment.

Informația te ia prin surprindere și te bucuri de inițiativă, însă nu te duci la eveniment pentru că ai altceva planificat.

Exemplu de informație care modifică principiul:

Partenerul în cauză, după ce înțelege suficient de bine afacerea, își deschide o firmă în același domeniu pe cont propriu și pleacă cu jumătate dintre clienți fără să îți spună.

Când afli acest fapt, tocmai ai primit o informație nouă… la care nu te așteptai.

Este asta o informație oarecare ?

NU !

Este o informație prin care afli că persoana a încălcat PRINCIPIUL de parteneriat pe care l-ați convenit inițial.

Cum ne dăm seama că ne bazăm pe principii ?

În primul rând, sugestia mea este să alegi principii de viață puternice (și puține) și să le testezi în relație cu propriul caracter.

Dacă ți se potrivesc, le adopți.Dacă nu ți se potrivesc, continuă să testezi până le găsești pe cele care ți se potrivesc.

Sursele de inspirație sunt numeroase și probabil că, cel mai înțelept este să le cauți pe cele care au trecut testul timpului.

Pentru mine, un astfel de principiu este: Urmărește-ți interesele fără să îi încalci interesele celuilalt.

(Este un principiu fundamental, recunoscut de oamenii religioși, de filozofi și de maeștri din cele mai vechi timpuri. Sfântul Augustin îl sintetiza frumos și succint astfel: ”Iubește și fă ce vrei !”).

Revenind la tema noastră, ce se întâmplă când principiul îți este încălcat ?

Ei bine, în acel moment devine extrem de oportun să te răzgândești și să îți reconsideri poziția față de acel ”partener” care l-a încălcat.

Din păcate însă, majoritatea preferă să ia poziție pentru că… alții iau poziție sau pentru că li se pare că au destulă informație… nu pentru că apără principii.

În realitate, informația este atât de ușor de manipulat, încât mulți oameni iau decizii pe baza unor surse incorecte și devin astfel masă de manevră.

În momentul de față, există tone de informație ”secretă”, care poate schimba percepția despre Roșia Montană… dacă e bine sau nu e bine să se facă exploatarea…

Unii spun: nu e bine pentru că strică mediul…

Alții spun: e bine pentru că ajută economia…

Alții mai moderați spun: Dacă aduce bani destui și nu strică mediul, să se facă… dacă nu, nu…

Din cauza acestui ”părerism cronic”, televizoarele sunt mai pline cu steril decât exploatarea minieră de la Roșia, iar concluziile legate de principii se lasă așteptate !

Cum apare o informație nouă, e întoarsă pe toate fețele ca un ciob de oglindă ce fascinează un băștinaș din America Latină care s-a întâlnit prima dată cu conchistadorii…

Participanții la dezbateri devin mai preocupați să își apere pozițiile decât principiile.

Spiritele se agită pe ecranul televizoarelor, în vreme ce gospodinele robotesc prin bucătării,iar domnii stau cu un ochi la televizor și cu unul în ziar (sau IPad)…

În tot acest timp, mii de protestatari (sau sute, după unele televiziuni… sau peste zece mii, după altele….) ies în stradă ca să ia poziție…

2. De ce este totuși bine uneori să te găsești într-o tabără sau alta ?

Ce cred că merită remarcat este CAUZA pentru care protestatarii ies azi în stradă !

Oamenii au ieșit inițial în stradă pentru că nu doreau începerea exploatării de la Roșia…

Apoi, tot mai mulți au început să iasă în stradă pentru că pe lângă motivul inițial,modalitatea în care s-a realizat protestul a creat un spirit comunitar frumos !!

Ce am scris în ultimele două paragrafe este de fapt esența articolului de față !

Chiar dacă unii oameni au ieșit inițial în stradă pe baza unor informații trunchiate, după o vreme, inteligența colectivă a românilor a dus la demonstrații de stradă pentru apărarea unor principii mai înalte !!

Principiul pe care îl văd apărat aici este :

Inteligența mulțimii este mai mare decât cea a unui individ sau a unui grup de interese

Când o mulțime de oameni poate schimba pașnic o decizie guvernamentală, e semn că inteligența poporului transformă societatea, în locul grupului de interese numit în fruntea sa…

Acest semn de inteligență colectivă este poate cel mai incitant principiu de viață la care ne putem ralia…

Este principiul conform căruia o masă de oameni nu mai poate fi controlată prin manipularea informației, ci numai prin respectarea principiilor.

Este un moment care merită observat și trăit la intensitate maximă, pentru că dă un semnal istoric guvernanților care își închipuie că ne conduc, în loc să realizeze că ne servesc.

Victor Hugo remarca puterea unui astfel de moment cu mult rafinament: ”Nimic nu este mai puternic, decât o idee căreia i-a venit vremea”.

Pentru un astfel de principiu, merită să ieși în stradă.

Pentru o astfel de idee-forță, merită să faci parte dintr-o tabără.

Pentru spiritul comunitar și pașnic exprimat, care schimbă decizii bazate pe manipulare informațională și pe interese, merită să ieși în stradă.

Pentru păreri bazate pe informații trunchiate însă, NU !

3. Cum să alegi de ”partea” cui să fii, fără să îți pierzi capul și fără să îți ”vinzi” sufletul ?

Dacă ai citit restul, răspunsul la întrebarea asta e simplu:

Alegi să intri într-o tabără, când ai suficientă informație și când principiile în care crezi sunt apărate în acea tabără.

De exemplu, informațiile pe care le am despre câinii vagabonzi sunt limitate. Nu m-a mușcat nici unul și nici nu am crescut câini la bloc(la casă, da).

Recunosc cu smerenie, că asta este o luptă de idei în care nu am intrat până acum, pentru simplul motiv că nu simt că aceasta ar fi chemarea mea…

În ce privește educația însă, atât cea a copiilor cât și cea a oamenilor mari, am foarte multe de spus, pentru că aici am și informație și principii solide și foarte multă pasiune.

Unul dintre mentorii mei principali, Stephen Gilligan, mi-a spus odată cu multă compasiune: ”Alege-ți bătăliile cu grijă”…

Poate că, dacă m-ar fi mușcat vreun câine pe stradă sau aș fi fost un crescător de câini, aș fi simțit o puternică înclinație să iau poziție în acest sens…

Nu cred însă că poți schimba lumea dându-ți cu părerea despre orice (e posibil ca politicienii să creadă asta…).

Ceea ce cred cu tărie este că în viața unui om își au rostul câteva luări de poziție ferme, în care spiritul din el se manifestă pentru promovarea unor principii în care crede !

Referitor la titlul acestui articol, iată poziția mea

1. Roșia Montană: ies și eu în stradă, pentru că apăr principiul puterii mulțimii pașnice, capabilă să schimbe deciziile unui guvern incompetent.

2. Câinii vagabonzi: recunosc cu smerenie că nu sunt specialist în asta și îmi doresc din toată inima să îi ajut pe cei care se pricep.

3. Sistemul educațional: detest cu pasiune efectele nefericite pe care acest mastodont învechit le produce în educația copiilor.

Consider că nu e vina dascălilor, ci a incompetenței guvernanților și de aceea iau poziție fermă pentru o schimbare eficientă în acest domeniu.

Mai mult, mi-am dedicat viața pentru educație, o educație mai bună. Am contribuit la dezvoltarea personală a zeci de mii de adulți, care pot deveni modele pentru copiii lor.

Mai mult, continui să fac acest lucru în fiecare zi.

La ora la care public acest articol, tocmai am terminat de scris cartea ”Manifestul Educației”, pe care vreau să o lansez săptămâna viitoare, cu ”ocazia” începerii anului școlar.

Este o carte pentru părinți în special, dar și pentru dascăli și unii copii mai mărișori.

Este un mod de a privi sistemul educațional cu dragoste, așa cum e și articolul de față, dar și cu fermitate și radicalism…pentru că nu cred că iubirea și fermitatea se exclud !!

Dimpotrivă !

Ai nevoie de amândouă, pentru că fermitatea oferă protecția necesară,în vreme ce iubirea asigură condițiile de creștere armonioasă a copiilor.

Dacă vrei să citești Manifestul, dă-mi un ”reply” la acest articol și te anunț imediat ce iese din tipar (în 3-4 zile).

Dacă vrei să mă ajuți să îl distribui la cât mai mulți oameni, scrie-mi în răspuns că poți contribui cu asta.

Scopul meu este să ajut cât mai mulți părinți,să dea copiilor lor încredere în forțele proprii și mai ales să le păstreze intact potențialul de genii.

Cartea e plină de sugestii și metode practice pentru asta.

***

Cât despre Roșia Montană și câini…

Sunt și ele subiecte foarte importante, pe care merită să le privim în primul și în primul rând cu dragoste…

Repet citatul din Sf. Augustin: ”Iubește și fă ce vrei…”

Eu aleg să le trimit un gând bun de inspirație, celor ce își asumă rolul de a rezolva problema câinilor vagabonzi…

În loc să mă umplu de ură pentru că avem o administrație incompetentă (și avem…), prefer să am încredere că se va găsi o soluție și să îmi ofer sprijinul celor care par să aibă șansele maxime de reușită…

În loc să înjur guvernul, prefer să mă raliez corecției publice pe care mulțimea i-o aplică, atâta vreme cât este pașnică.

În loc de radicalism dramatic, prefer să privesc cu încredere momentul cheie în care un guvern pleacă urechea la ce spune o masă de oameni, care prin prezența ei în stradă, recreează în România un spirit comunitar cum nu s-a mai văzut de la Revoluție…

De ce această poziție ?

Nu pentru că radicalismul nu ar fi bun în anumite momente ale istoriei !

Pentru că nu mai cred că e necesar să ne certăm ca să putem schimba ceva !

Cred că avem o șansă să schimbăm cu spirit comunitar autentic, felul în care se iau deciziile pentru noi toți…

… iar asta…. se poate face mai eficient apărând principii, decât manipulând informații…

Inspirație !
AS

PS

În legătură cu Roșia Montană, mai fac o precizare: Strict emoțional, am tot dreptul să spun că nu sunt de acord cu exploatarea pentru că strică mediul.

Am rude acolo și mi-am făcut multe vacanțe în acel loc.

Am amintiri și legături emoționale cu Roșia, mai multe decât majoritatea demonstranților.

În același timp, ca antreprenor, consider că o afacere bună pentru statul român merită făcută, însă ”bună” se referă și la mediu, nu doar la bani.

Cum nu am destulă informație credibilă, prefer să ies în stradă ca să ”trag de urechi” guvernul pentru că nu știe să apere interesul național, decât să mă bizui pe informații trunchiate.

Principiul aici este: Majoritatea este chemată prin spiritul său civic să disciplineze minoritatea pe care a ales-o la conducere.

În același fel, ca să schimbăm sistemul educațional ar trebui să înțelegem principiul asumării rolului de mentori și lideri de către părinți.

Când iei decizii pornind de la principii, schimbi lumea din jurul tău !

Când iei decizii pornind de la informații, lași lumea din jurul tău să te schimbe !

AS

 
 

Scrie-ne aici părerea ta despre articol