fbpx

Fotografia mincinoasă care a schimbat destinul Americii

Unul dintre autorii mei preferați este Malcolm Gladwell.

Ultima lui carte, lansată luna trecută se numește „David și Goliath” și e plină de povești interesante.

În particular, mi-a atras atenția cea în care vorbește despre un subiect ce mă pasionează de 15 ani: influențarea cu integritate versus manipulare.

Concret:

Fotografia arată un ciobănesc german furios, asmuțit de un polițist alb să sfâșie un adolescent afro-american.

Totul se petrece într-un orășel din Alabama anului 1963, în timpul unor revolte de stradă ale populației de culoare.

Până aici, deși spectaculoasă, imaginea nu ar trebui să ridice prea multe semne de întrebare.

fotografie-caine-rau-America

Lucrurile par ușor de explicat, dacă le luăm pe bucăți:

1. Câine rău mușcă om bun

2. Polițist rasist molestează adolescent de culoare, nevinovat

3. Adolescentul se apleacă ușor în față ca și când s-ar lăsa pradă colților câinelui…

4. Drepturile minorităților nu sunt respectate…

etc…

Mulți analiști afirmă că Actul Drepturilor Civile semnat în 1964 în Congresul SUA a fost în mare măsură rezultatul acestei imagini care a făcut înconjurul lumii.

Dacă săpăm mai adânc însă, constatăm:

1. Băiatul de 15 ani nu era părtaș la revolta populației de culoare. Era un simplu spectator, în drum spre casă, de la școală.

2. El provenea dintr-o familie de afro-americani care deținea două ziare ce erau destul de critice la adresa protestatarilor.

3. Polițistul din imagine era un om modest și rezervat, fără înclinații agresive la adresa populației de culoare.

4. Lesa este întinsă, ceea ce sugerează că polițistul încearcă să oprească atacul animalului.

5. Tânărul de culoare, un lungan de doi metri, a declarat după incident că a ridicat instinctiv genunchiul și s-a aplecat ușor în față, sprijinindu-se de polițist, pentru că fusese învățat în trecut că așa se poate apăra de câinii agresivi din vecinătatea unde trăia.

Martorii oculari au afirmat după incident că în urma loviturii i-a fracturat mandibula câinelui…

Totuși, imaginea a avut un rezultat istoric important și a servit de minune mișcării pentru drepturi civile a lui Martin Luther King.

Și acum întrebarea:

Ce a contat cu adevărat în toată această poveste? Adevărul sau percepția?

Dacă ziarele nu ar fi publicat imediat acea fotografie, a doua zi, pe prima pagină, ar mai fi avut ea efectul scontat?

Probabil că nu!

Concluziile acestei istorioare sunt pentru mine următoarele:

Nu tot ce vezi înseamnă ce crezi!

Faptul că jurnaliștii au VĂZUT fotografia și au comentat-o într-un anumit fel, nu înseamnă că așa au stat lucrurile în realitate.

Totuși… ceea ce crezi te face să acționezi

Faptul că cititorii au crezut în interpretarea dată inițial de ziare i-a făcut pe aceștia să ia o poziție publică ce i-a determinat pe politicieni să ACȚIONEZE și să semneze un act istoric.

Dacă vrei să acționezi în cunoștință de cauză, înțelege mai întâi cauza

Această poveste adevărată s-a soldat cu un final fericit.

Din păcate, sunt multe altele care s-au soldat cu final nefericit.

Justiția e plină de condamnări bazate pe dovezi de doi bani.

Marketingul e plin de mesaje care duc consumatorii la concluzii ciudate.

De exemplu, „faptul că folosești un anumit brand de țigări înseamnă că ești liber” este una dintre cele mai ciudate idei, dar funcționează…

Fără nici un dubiu, percepția este cea care determină acțiunile oamenilor, nu realitatea însăși.

Deci, dacă vrei să influențezi cu integritate, secretul este să oferi oamenilor cât de mult adevăr ești capabil, astfel încât ei să tragă concluzii cât mai aproape de el.

Dar niciodată să nu uităm: acțiunea e determinată de percepție, nu de realitate!

Într-o altă carte a lui Gladwell (The Tipping point) găsim teoria geamurilor sparte, care spune cam așa: Cu cât sunt mai multe geamuri sparte într-un cartier, cu atât mai multe vor fi.

În concluzie, dacă vrei să ai un cartier curat și frumos într-un oraș, repară pe loc toate geamurile sparte.

Ce se întâmplă de fapt?

Simplu!

Persoanele cu porniri de vandalism vor trage concluzia că un geam spart e un semnal că pot fi sparte toate celelalte.

Percepția determină comportamentul!

teoria-geamurilor-sparte

Chiar dacă inițial nu toate geamurile erau sparte, în final… toate ajung să fie sparte.

Revenind la timpul prezent și la exemple mai puțin dramatice, cred că se pot trage următoarele concluzii de final:

Fii atent la semnalele pe care le primești din mediu (la reclame, la poze, la mass-media) și aminteste-ți mereu că toate sunt stimuli pentru PERCEPȚIA TA!

Nu poți controla toți stimulii, dar îți poți controla percepția!

Este responsabilitatea ta să iei decizii în cunoștință de cauză, nu a celor din jur să te protejeze de propria ta ignoranță.

Dacă vrei să acționezi în cunoștință de cauză, ar fi bine să știi LA CE să te uiți când ți se face o ofertă sau o propunere.

Este responsabilitatea ta să cauți informațiile potrivite pe baza cărora să iei decizii bune.

Este responsabilitatea ta să cauți sursele de informare care sunt credibile și validate în timp.

Alege liderii de opinie de la care vrei să înveți astfel încât să simți că înveți de la oameni similari cu ceea ce vrei tu să devii în viitor.

Inspiraţie!
andy szekely

 

Comentează




* Campurile marcate cu steluta sunt obligatorii.