fbpx

Semnul oamenilor inteligenți

’’Dacă mă deplasez cu viteza luminii și mă uit într-o oglindă, mă mai văd ?’’

Această întrebare a schimbat destinul omenirii!

E o întrebare ciudată, știu. E genul de întrebare pe care dacă ai adresa-o la școală, probabil că profesorii te-ar cataloga drept visător fără viitor (cum au făcut cu Einstein).

Este de asemenea o întrebare dificil de imaginat.

Lui Einstein i-au trebuit zeci de ani de ’’joaca de-a întrebările’’ ca să o poată inventa pe aceasta.

Dar:

Astăzi folosim teoria relativității pentru că inițial a existat o astfel de întrebare… și tot azi tastăm direct pe ecran pentru că Steve Jobs s-a întrebat de ce ar trebui să existe taste la telefon…

Exemplele de oameni celebri care au pus întrebări bune și au schimbat în bine lumea sunt numeroase.

Scopul acestui text nu e însă analiza celebrităților… Scopul este să ne ajute (pe mine și pe tine) să folosim mai bine puterea întrebărilor.

Eu cred că întrebarea bună este unealta supremă de care dispune mintea umană. Folosită mult și inteligent, ea poate fi cheia pe care o căutai.

Vei găsi în articol 3 lucruri:

  1.  Câteva povești faine cu și despre Einstein

      2. Două exerciții simple (unul de gândire și unul de comunicare)

      3. Întrebări pe care merită să le folosești des ca să evoluezi repede

***

Una dintre poveștile mele preferate cu Einstein spune că atunci când a fost întrebat de un jurnalist cui îi datorează succesul, i-a răspuns fără ezitare:

’’Mamei mele! De fiecare dată când veneam acasă de la școală mama mă întreba: Ai pus o întrebare bună azi ?’’

Hai să ne imaginăm împreună ce se întâmplă cu un copil care știe că va fi întrebat zilnic după ore de mama dacă a pus o întrebare bună…

Eu cred că se vor întâmpla cel puțin două lucruri:

  1. Copilul va pune întrebări multe…
  2. Copilul se va întreba mereu dacă întrebarea pusă este cu adevărat bună…

Când un astfel de copil ajunge adult, el va putea concepe întrebări foarte bune, nu-i așa?

Chiar dacă respectivele întrebări vor părea ciudate pentru alți oameni (ca cea care adus la descoperirea teoriei relativității), ele vor genera răspunsuri care pot schimba lumea …

Întrebările bune generează răspunsuri bune. Întrebările proaste generează răspunsuri fără valoare…

Indiferent de calitatea întrebărilor însă, ele sunt net superioare răspunsurilor predefinite (bune sau proaste) din multe motive.

Iată 5 dintre ele:

1. Creierul este ca o mașină de căutat răspunsuri, dar întrebările declanșează acest proces. 

E ca și când ai avea o mașină performantă, dar care stă în parcare. O întrebare bună arată direcția de mers și acționează ca butonul de start (sau cheia de contact).

Pe de altă parte, răspunsurile sunt precum hărțile. Dacă parcurgi exact drumul pe care îl știi (cel de pe hartă), poți folosi răspunsuri predefinite. Dacă vrei însă să explorezi teritorii noi, ai nevoie de întrebări bine gândite.

2. Întrebările controlează fluxul conversației.

Mintea umană caută răspunsuri oricum, deci dacă auzi o întrebare ești foarte tentat să răspunzi la ea.

Pe de altă parte, o conversație în care fiecare partener de dialog are răspunsurile predefinite devine foarte repede predictibilă și plictisitoare.

3. Întrebările relaxează ego-ul.

Când îți pui multe întrebări, vei avea relativ mai puține răspunsuri decât întrebări.

Asta e bine! Nu mai ești tentat să crezi că ’’le știi pe toate’’.

În plus, când auzi o întrebare la care nu ai răspuns, asta te menține treaz și curios. Este o stare minunată și sănătoasă pentru orice om.

4. Întrebările bine puse pot aprofunda relațiile interumane. 

O cercetare clasică a psihologului Arthur Aron a arătat că întrebările în cascadă (de la cele banale către cele incomode) duc la efecte interesante.

Parteneri care nu se cunoșteau și care au răspuns pe rând la întrebările din lista lui Aron au raportat creșterea semnificativă a gradului de apreciere reciprocă și încredere în mai puțin de o oră.

Întrebările propuse în prima parte a listei erau de genul:

Pe cine ți-ai dori să inviți la cină, dacă ai putea alege pe oricine? De ce?      

Întrebările aprofundate din partea a doua a listei erau de genul:

Dintre toți membrii familiei tale, moartea cui te-ar afecta cel mai mult și de ce?

După cum vezi, întrebările din partea a doua a listei nu sunt prea confortabile…

Pe de altă parte, dacă ai spune: Îți povestesc eu ție despre mine 20 de minute și apoi tu mie despre tine 20 de minute, rezultatul nu ar fi nici pe departe la fel de puternic.

5. Întrebările îți pot fi de folos pe termen foarte lung.

Odată ce ai descoperit o întrebare bună, o poți folosi pentru a genera numeroase răspunsuri noi în viitor.

Pe de altă parte, un răspuns odată găsit devine o certitudine. El nu se mai schimbă în timp…

Asta îmi amintește de altă poveste cu Einstein. Se spune că asistentul său, văzând că dă studenților la examen același set de întrebări ca anul precedent, i-a atras atenția și a primit un răspuns magistral:

Nu vă este teamă că studenții vor lua răspunsurile de la absolvenții de anul trecut?

Nu, pentru că întrebările sunt de anul trecut, dar anul acesta răspunsurile diferă!

Întrebări versus Răspunsuri

În mod cert, întrebările nu au sens fără răspunsuri și nici viceversa, însă sistemul educațional pune mult prea mult accent pe răspunsuri și mult prea puțin pe întrebări.

De fapt, dacă ar fi să aleg o metodă rapidă care să schimbe sistemul educațional din temelii ar fi exact aceasta: Profesorii să le ceară copiilor să pună mai multe întrebări decât să dea răspunsuri.

Această modificare, ar putea de una singură să revoluționeze educația…

Același lucru poate fi valabil pentru lucrul în echipă în organizații. 

Mi-aduc aminte de momentul în care mi-am dat seama că aveam prea multe răspunsuri în calitate de antreprenor, când făceam ședințe cu echipa.

Ca să rezolv această problemă, am făcut un exercițiu simplu pe care ți-l recomand și ție:

Ia o foaie de hârtie și trasează o linie verticală la mijloc. Una dintre coloane este pentru numărul de întrebări iar cealaltă pentru numărul de afirmații.

Pe tot parcursul întâlnirii pune puncte în coloana corespunzătoare, de fiecare dată când rostești o întrebare / afirmație.

La final, numără punctele și vezi câte întrebări ai pus prin comparație cu afirmațiile pe care le-ai făcut. Scopul este să pui mai multe întrebări.

Pare simplu de explicat, dar s-ar putea să te surprindă gradul de dificultate, mai ales dacă ești genul vorbăreț…

Spectrele întrebărilor

Despre întrebări se pot scrie cărți întregi. Și se scriu (Cartea lui John Maxwell: Good leaders ask great questions’’ e un bun exemplu).

Totuși, nu am găsit în literatură modalități simple și clare de organizare a acestei teme a întrebărilor (cel puțin pentru mine…)

De aceea, îți propun un mod de înțelegere pe care îl folosesc și pentru alte teme și care mă ajută foarte mult: Principiul spectrelor.

Acest principiu presupune să analizezi contrastele (în acest caz între tipuri de întrebări).

Între aceste contraste vei găsi un spectru larg de întrebări care se apropie mai mult de o extremă sau de cealaltă…

Secretul este să știi să alegi acele spectre care ți se potrivesc cel mai bine.

De exemplu, iată câteva contraste clasice pentru întrebări:

Întrebări închise/deschise

Întrebări generaliste/specifice

Întrebări superficiale/profunde
etc.

Cu ajutorul spectrelor vei putea înțelege mai bine puterea întrebărilor.

Partea cea mai bună este că poți să îți concepi propriile spectre – cele care te ajută pe tine cel mai mult.

Pentru exemplificare, îți voi arăta în continuare câteva spectre pe care le folosesc des. Inspiră-te din ele, dar alege și spectre care se potrivesc bine cu nevoile tale.

La ora la care scriu (sărbătorile de iarnă din 2018) sunt proaspătul posesor al unei povestiri care m-a impresionat:

Eram cu soția mea în ajunul Crăciunului la piața de pește, în calitate de clienți întârziați… O singură tarabă mai era activă în toată hala.

În acel moment, Roxana a pus o întrebare care m-a surprins:

’’Peștele e suficient de proaspăt pentru un copil de 2 ani?’’

Au urmat câteva momente de tăcere în care am putut să văd ca într-un film derulat cu încetinitorul cum se dă o luptă în interiorul vânzătorului.

După vreo trei secunde a urmat un ’’NU’’ șoptit însoțit de o înroșire a obrajilor. 

Momentul a fost fascinant…

Conversația a continuat cu mulțumiri din partea soției mele și el i-a răspuns că era normal să facă asta pentru că și el are copii mici acasă…

Apoi a adăugat că peștele care nu e foarte proaspăt e ’’cel mai periculos’’…

La final ne-am urat reciproc sărbători fericite…

Sunt cel puțin 2 lecții importante despre întrebări în această povestioară:

  1. Dacă puneam întrebarea la modul general ’’E proaspăt peștele?’’ probabil că primeam răspunsul DA… Când întrebarea este însă mult mai specifică, răspunsul e mai nuanțat și mai valoros.
  2. Cele mai puternice întrebări fac apel la valori. Am primit răspunsul ’’corect’’ de la vânzătorul de pește pentru că grija față de copii e importantă pentru el. Întrebările care au legătură cu principiile și valorile împărtășite sunt mai profunde decât cele referitoare strict la lucruri concrete.

Iată o poveste apocrifă ce face parte din lista mea cu povești favorite de business:

Se spune că Howard Schultz (fondatorul Starbucks) și-a angajat un consultant de top și a doua zi după ce au semnat contractul l-a sunat furios să-i spună că la magazinul fanion din centrul orașului reclama luminoasă este stricată:

Cum e posibil ca litera B din brandul nostru să fie ’’arsă’’? (a strigat Schultz în telefon)

Păstrându-și calmul, consultantul i-a dat un răspuns antologic:

Howard, întrebarea corectă nu este ’’cum e posibil…?’’ Întrebarea corectă este: ’’Prin ce sistem ne asigurăm că nici o firmă luminoasă nu se mai stinge niciodată ?’’

Această întrebare a consultantului a devenit în timp una dintre întrebările mele favorite, pentru că este foarte puternică.

Esența ei este aceea că te face să gândești sistemic.

O abordare similară am găsit și la Jeff Bezos (fondatorul Amazon), recunoscut pentru faptul că cere angajaților să rezolve problemele care apar astfel încât să nu mai reapară niciodată…

Acesta este unul dintre spectrele mele favorite pentru întrebări.

Mă ajută să găsesc întrebări aparent banale care generează răspunsuri deloc banale.

Iată o poveste frumoasă care le exemplifică (Din cartea Einstein si arta Navigației, a autorului olandez Anne De Graaf – un excelent trainer):

După ce și-a dăscălit învățăcelul ani în șir, călugărul i-a spus:

Dacă vrei să îți desăvârșești învățătura mai ai de dezlegat o singură enigmă:

Niște oameni aveau un pui de găină. L-au pus într-o ulcea mare ca să îl crească. După o vreme, puiul a crescut atât de mare încât nu mai putea ieși din ulcea. Cum a ieșit puiul din ulcea ?

Apoi călugărul s-a întors la chilie, unde învățăceilor nu le era îngăduit să meargă.

Zile în șir, învățăcelul a citit cărți despre creșterea puilor, despre ulcele, despre filosofie și logică, s-a sfătuit cu colegii săi, s-a rugat, a meditat în natură…

După multe frământări, negăsind nici un răspuns satisfăcător, învățăcelul s-a năpustit în chilia călugărului într-un acces de furie:

-Ducă-se pe pustiu puiul cu ulcea cu tot… !

Călugărul l-a privit cu ochi îngăduitori și i-a răspuns:

-Aha! Ia uite așadar cum a ieșit puiul din ulcea!!!

Întrebarea inițială: ’’Cum a ieșit puiul din ulcea?’’ pare banală…

Pare o întrebare de tipul ’’ cum se face…?’’ la care răspunsul firesc ar fi ’’AȘA’’ !

În realitate este o întrebare cu răspuns AHA, pentru că odată găsit, el generează o totală schimbare de perspectivă.

În opinia mea acestea sunt cele mai valoroase întrebări.

Ele determină un salt de conștiință… o realizare instantanee a unui adevăr mai profund decât cel aparent așteptat…

Observație finală

În călătoria mea de trainer și consultant am avut ocazia să cunosc mulți oameni deștepți (mult mai deștepți ca mine).

Ce am remarcat la ei nu este atât inteligența răspunsurilor cât înțelepciunea întrebărilor.

Întrebările lor sunt mai curând profunde, cu impact masiv și generatoare de răspunsuri AHA.

De fapt, este un exercițiu interesant să analizezi calitatea relației cu o persoană pornind de la calitatea întrebărilor pe care ți le adresează.

Dacă primești întrebări superficiale, cu impact potențial foarte îngust și care cer răspunsuri de tip’’AȘA’’, e posibil să nu ai de învățat multe lucruri de la acea persoană…

Acesta este unul dintre motivele pentru care promovez cu mult entuziasm ideea de mastermind.

Ca membru într-un astfel de grup obții în primul rând o interacțiune de calitate cu oameni care au întrebări bune.

Întrebări profunde, cu impact potențial mare și care generează răspunsuri de tip AHA.

Sunt membru în trei astfel de grupuri (cel mai vechi are aproape 10 ani) și am creat două cursuri de câte 10 săptămâni fiecare (Speaker Elite și Next Level Mastermind) bazate pe principiul mastermind-urilor.

Ce pot să spun cu certitudine este că la capătul celor 2-3 ore de dialog nu mi s-a întâmplat niciodată să plec fără minim o întrebare bună…  

În multe cazuri, respectivele răspunsuri au generat valoare de 10, 100 sau 1000 de ori mai mare decât aș fi putut obține făcând orice altceva în cele 2-3 ore.

Concluzia e simplă și puternică:

Dacă vrei să obții rezultate extraordinare, cheia este să cauți răspunsuri cu ajutorul unor întrebări extraordinare.

Astfel de întrebări provin din experiență, din lecturi sau din întâlniri cu oamenii care le folosesc… Ultima sursă este de departe cea mai valoroasă.

Tu de la cine înveți cum să pui întrebări bune ?

Inspiraţie !
andy szekely
Salvează articolul sau trimite-l unui prieten:
 
 
Ce părere ai despre ceea ce ai citit?