fbpx

ARDE ! … acronimul cu care se pot construi povești convingătoare:

Publicat pe 22 aprilie 2013
Timp de citire: 7 minute

A-ul din acest model se referă la Atmosferă.

Practic, înainte să spui povestea, fă o introducere prin care să pregătești scena în care vor intra personajele.

Descrie pe scurt locul și momentul interacțiunii ca să îi ajuți pe cei care te ascultă să își facă o imagine despre ce vorbești.

R-ul se referă la Roluri.

Care sunt rolurile jucate? Cine sunt personajele?

Cele mai simple povești au de obicei, două personaje, iar pentru că vorbim despre povești personale, tu vei fi unul dintre ele…

Practic, ce ai de făcut este să schițezi cele două personaje astfel încât interlocutorii să „facă cunoștință” cu ele…

D-ul vine de la Dialog.

Poveștile cu dialog sunt mult mai puternice în prezentări pentru că ele îți permit să comunici „pe voci”.

Când joci personajele, vei schimba tonul vocii, ceea ce creează dramatism și aduce viață respectivelor roluri.

În final, E-ul vine de la Escaladare.

Dar nu escaladarea unui munte, ci escaladarea situației, a conflictului sau a dramatismului.

Pentru ca povestea personală să își împlinească rolul, este necesar să genereze suficientă emoție la public.

Această emoție se obține de regulă prin contrastul dintre problema inițială și soluția finală…

Sau prin contrastul dintre așteptările inițiale și deznodământ.

Această escaladare sau răsturnare de situație este ingredientul central în toate filmele de succes… și în general, în poveștile de succes…

Dar ea se construiește pe baza primilor 3 pași din acronim.

Să ilustrăm cum „ARDE” fitilul poveştii pe un exemplu celebru, un fragment din Harap Alb

[…] Amu cică împăratul acela, aproape de bătrâneţe, căzând la zăcare, a scris către fratine-sau craiul, să-i trimită grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoţi, ca să-l lase împărat în locul său după moartea sa.

Craiul, primind cartea, îndată chema tustrei feciorii înaintea sa şi le zise:

— Iacă ce-mi scrie frate-meu şi moşul vostru. Care dintre voi se simte destoinic a împărăţi peşte o ţară aşa de mare şi bogată, că aceea, are voie din partea mea să se ducă, că să împlinească voinţa cea mai de pe urmă a moşului vostru.

Atunci feciorul cel mai mare ia îndrăzneală şi zice:

— Tată, eu cred că mie mi se cuvine această cinste, pentru că sunt cel mai mare dintre fraţi; de aceea te rog să-mi dai bani de cheltuială, straie de primeneală, arme şi cal de călărie, că să şi pornesc, fără zăbavă.

— Bine, dragul tatei, dacă te bizuiesti că-i putea răzbate până acolo şi crezi că eşti în stare a cârmui şi pe alţii, alege-ţi tot ce ai nevoie şi mergi cu bine, fătul meu.

Atunci feciorul craiului îşi ia cele trebuitoare, sărută mâna tatane-sau, primind carte de la dânsul către împăratul, zice rămas bun fraţilor săi şi apoi încălecă şi porneşte cu bucurie spre împărăţie.

Craiul însă, vrând să-l ispitească, tace molcum şi, pe înserate, se îmbrăcă pe ascuns într-o piele de urs, apoi încălecă pe cal, iese înaintea fecioru-sau pe altă cale şi se băgă sub un pod… şi când să treacă fiu-său pe acolo, numai iacă la capătul podului îl şi întâmpină un urs mornăind.

Atunci calul fiului de crai începe a sări în două picioare, forăind, şi cât pe ce să izbească pe stăpânu-său. şi fiul craiului, nemaiputând struni calul şi neîndrăznind a merge înainte, se întoarnă ruşinat la tatu-sau. […]

După cum vezi, acest fragment din Harap Alb urmează structura lui ARDE

Atmosfera şi Rolurile sunt precizate din primul paragraf.

Avem un împărat bolnav care îi scrie fratelui său să-i dea că succesor pe cel mai vrednic dintre cei trei fii…

Dialogul urmează imediat, între împărat și fiul cel mare.

Apoi, situația escaladează prin faptul că împăratul îl pune la încercare, deghizat în urs…

Așadar, avem un fragment foarte scurt, însă extrem de bine construit de către autor (Ion Creangă).

 

În mod similar, orice poveste personală poate urma o structură care „ARDE” și generează la ascultători emoția necesară transmiterii mesajului.

În viața de zi cu zi, sunt sute de interacțiuni de tip „părinte – copil” sau de tip „punere la încercare” foarte ușor de expus în formatul de poveste amintit.

Întrebarea este… Ce mesaj vrei să ilustrezi cu ea …??

Mesajul final ce rezultă în urma poveștii este de fapt elementul cheie de convingere.

Este ceea ce vrei că interlocutorii să înțeleagă, să accepte sau să facă!

 

Spre deosebire de poveștile pentru copii, în comunicarea directă nu este suficient să spui o poveste personală care emoționează. Dacă vrei să convingi, e necesar să tragi și o concluzie puternică.

 

Uite un exemplu

Între 1998 și 2005 am invitat în România peste 40 de traineri renumiți din străinătate, împreună cu care organizăm diverse evenimente.

Fiind tânăr și avid de sfaturi practice, îmi făcusem un obicei din a le pune la plecare aceeași întrebare fiecăruia în parte…

Era o întrebare simplă, directă și foarte profundă, care suna așa:

Dacă nu ne-am mai putea întâlni niciodată, care ar fi cel mai bun sfat pe care ai putea să mi-l oferi la despărțire ?

Răspunsul care m-a marcat cel mai mult, mi-a fost dat de o doamnă deosebit de înțeleaptă cu care, soarta a făcut să nu mă mai întâlnesc niciodată…

Doamna se numea Trudi și era trainer cu mulți ani de experiență în educația oamenilor maturi…

La despărțire în aeroport, imediat după ce am întrebat-o care ar fi cel mai bun sfat pe care ar putea să mi-l ofere, mi-a răspuns spontan și direct:

„Stay true to yourself and your ideals.” (Rămâi sincer cu tine și cu idealurile tale.„)

Din acel moment și până astăzi au trecut mai bine de 10 ani!

În acest interval au fost cel puțin 3 ocazii, în care am vrut să renunț la drumul meu, gândind că este prea dificil…. că există o cale mai ușoară…

Am găsit însă toată puterea de a continua când în minte îmi răsunau cuvintele lui Trudi: „Stay true to yourself and your ideals.”

„Rămâi sincer cu tine și cu idealurile tale.”

Ce s-ar fi întâmplat oare, dacă nu aș fi pus acea întrebare de vreo 40 de ori?

Ce s-ar fi întâmplat dacă nu aș fi căutat răspunsul la mentorii mei?

Poate că și astăzi, în loc să mă bucur de prilejul de a vă împărtăși pe scenă din povestea mea, aș fi continuat să mă frustrez într-un birou fără geamuri, printre hârtii și cifre pe care nu le înțeleg… Așa că mesajul meu este:

” Rămâi sincer cu tine! Învață de la mentori!”

După cum vezi, o poveste destul de scurtă, cu un mesaj simplu.

Acest mesaj însă: „Rămâi sincer cu tine! Învață de la mentori!”, ar fi fost mult mai sec, dacă nu ar fi fost adus la „temperatura” potrivită prin ARDE-re…

Acesta este rolul poveștilor personale! Să aducă motivație, claritate și bineînțeles…

Inspiraţie !
andy szekely

 

 

Ţi-a fost de folos? Dă-l mai departe :D




 

Scrie-ne aici părerea ta despre articol