Cum ne putem forma copiii ca viitori lideri? - Andy Szekely | Conectare (Relații Autentice), Creștere (Evoluție personală) - Andy Szekely Cum ne putem forma copiii ca viitori lideri? - Andy Szekely | Conectare (Relații Autentice), Creștere (Evoluție personală)

Cum ne putem forma copiii ca viitori lideri?

Deseori părinţii speră pentru copiii lor să realizeze în viaţă mai mult decât au reuşit ei. Și este normal.

Însă, tot de atâtea ori uită că un copil poate fi ajutat să se dezvolte personal şi profesional nu doar printr-o siguranţă financiară sau un business lăsat moştenire.

Îl putem ajuta să se dezvolte frumos în special prin direcţii pe care i le putem trasa.

Sfaturile bune, date la momentul potrivit, pot cântări mai mult decât tot sprijinul financiar din lume.

 

Cum ne putem forma copiii ca viitori lideri?

 

  1. Fii model de inteligenţă emoţională pentru ei

Copiii preiau inconştient reacţiile pe care le văd la părinţi în diverse momente.

Temperamentul şi comportamentul părinţilor este preluat nu doar genetic, cât mai ales prin imitaţie.

De aceea, este important ca părintele să fie model de inteligenţă emoţională pentru copil.

Atât timp cât adultul reacţionează bine în situaţii dificile, copilul se va simţi în siguranţă.

Iar în momentul în care va fi pus în faţa unei situaţii similare, va şti cum să procedeze.

Pentru că a avut cândva un exemplu demn de încredere.

 

  1. Nu-i lăuda excesiv

Am să încep cu următoarea recomandare:

Este bine să îţi lauzi copilul. Îl ajută să se dezvolte armonios şi să capete încredere în forţele proprii.

Ideal, însă, este să ai grijă când şi cum îl lauzi.

Nu se recomandă o laudă excesivă.

Deoarece odată ajuns în lume, departe de părinţi, va spera la aceeaşi atitudine din partea celor din jur.

Ceea ce nu se va întâmpla.

Este bine ca un copil să fie lăudat atunci când şi-a depăşit o limită, de exemplu.

Sau atunci când a întreprins ceva prin forţe proprii.

Lauda excesivă duce la scăderea valorii ei şi la o viziune distorsionată a copilului asupra sinelui.

El poate ajunge să se supraaprecieze şi astfel să nu mai depună destul efort pentru îmbunătăţirea sinelui.

 

  1. Arată-le că şi tu ai greşit

Copiii dezvoltă deseori frustrări pentru că doar ei sunt atenţionaţi.

Greşelile lor capătă proporţii hiperbolice fiindcă părinţii lor se prezintă fără pată.

Teama de a nu greşi îi limitează ulterior când vine vorba să ia decizii.

Însă stagnarea în aceeaşi situaţie nu face decât mult rău.

Arată-te uman. Prezintă-ţi şi latura vulnerabilă. Şi tu greşeşti.

Şi tu iei decizii proaste. Copilul trebuie să vadă că e uman să greşeşti.

Dă-i voie să încerce şi să greşească. Acum, cât timp se află sub supravegherea ta, ai timp să îl ajuţi şi să îl îndrepţi.

Când va fi adult, va fi nevoit să se confrunte singur cu tot felul de greutăţi şi probleme.

Iar greşelile vor fi mai greu de suportat la maturitate, pentru că atunci implică mult mai multă responsabilitate.

 

  1. Învaţă-i să îşi rezolve singuri problemele

Părinţii au tendinţa să rezolve ei problemele copiilor. Ceea ce este firesc.

O astfel de atitudine devine însă o problemă în momentul în care copilul continuă să greşească ştiind că părinţii vor rezolva ulterior problema.

Ajuns la maturitate, nu-şi va asuma responsabilitatea pentru greşelile comise, cu voie sau fără voie.

Este important ca el să fie conştient, încă de la o vârstă fragedă, că este responsabil de faptele sale.

 

  1. Spune-le NU

De ce este bine să ne refuzăm copiii?

Pentru că aşa îi pregătim pentru viaţa reală.

Se vor confrunta cu diverse refuzuri. În ceea ce priveşte un loc de muncă, o relaţie, un ajutor.

Un copil care crede că totul i se cuvine va avea decepţii mai târziu când va realiza că lucrurile nu stau chiar aşa.

 

  1. Încurajează-i să fie sociabili

Copiii care nu sunt sociabili de mici au probleme serioase de adaptare la maturitate.

Şi în societate, şi la locul de muncă, şi într-o relaţie.

Sociabilitatea se învaţă şi la maturitate. Însă, cei care sunt sociabili din copilărie vor fi cu un pas în faţă.

  • Ei ştiu cum să comunice cu diverse tipuri de oameni.
  • Sunt mai deschişi la nou.
  • Nu se tem de reacţiile oamenilor dificili.
  • Nu se lasă descurajaţi uşor de criticile celor din jur.
  • Îşi aleg mai bine oamenii potriviţi din anturaj.

Îţi doreşti ce e mai bine pentru copilul tău? Atunci învaţă-l să fie sociabil. Dă-i voie să vorbească.

Nu-l reduce la tăcere în discuţiile dintre adulţi. Lasă-l să-şi spună părerea.

Aşa poţi vedea cum gândeşte şi îl poţi corecta atunci când greşeşte.

 

Inspiratie!

 

P.S: Dacă aș vrea să rămâi cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta:

Copiii nu învață din ceea ce le spun adulții din jurul lor, ci din ceea ce SUNT și FAC ”cei mari”.
Și, oricât de multe ți-ai dori să îi oferi copilului tău sau să îl înveți, nu o să îi poți niciodată oferi mai mult decât ceea ce ești și ceea ce știi tu în fiecare moment.
Așa că, dacă vrei ca el să devină un adult independent, echilibrat și încrezător în propriile forțe, trebuie să fii TU, mai întâi, acel adult.

Iar ce este important este că nu contează ce ai făcut sau nu până acum, ci contează ceea ce faci de acum înainte.

În orice moment avem puterea să alegem cum va continua povestea noastră și, implicit, rolul pe care îl jucăm în poveștile celor din jurul nostru! 

 
 
 
Share this...
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Comentarii. Intră în dezbatere: