Cum se răspândesc ideile și ce pot învăța politicienii din asta

O poză, un comentariu, o reacție – începutul unei idei colective

Într-o zi obișnuită, o studentă postează pe Instagram o poză cu o zonă abandonată din cartier și scrie: „Aici ar putea fi un parc”. Un vecin comentează: „Da, și copilul meu ar avea unde să se joace.” Altul dă share și spune: „În orașele civilizate nu arată așa.”

După două zile, trei persoane diferite spun același lucru: „Avem nevoie de spații verzi.”

Acesta este momentul în care o idee devine mai mult decât o opinie individuală. Când o auzi de la o persoană, o poți ignora. Când o auzi de la mai multe – și mai ales din surse diferite – începi să te întrebi: „Oare chiar așa e?”

Ce este contagiunea complexă și cum funcționează

Aceasta este contagiunea complexă: o idee care are nevoie de validări multiple, din direcții diferite, ca să devină credibilă și să fie preluată.

Spre deosebire de o glumă virală care se răspândește ușor, o schimbare de comportament sau o opinie politică are nevoie de mai multe „voci” care spun același lucru, nu de o singură voce care repetă mesajul la nesfârșit.

Experimentul cu boți care a demonstrat cum prind ideile

Unul dintre cele mai interesante experimente care demonstrează acest mecanism a fost realizat în 2014 de cercetătorul danez Sune Lehmann și echipa sa. Au creat 39 de conturi automate pe Twitter – așa-numiții boți – cu scopul de a testa cum pot fi transmise mesaje sociale pozitive.

Dar partea cu adevărat inteligentă n-a fost mesajul, ci strategia de răspândire.

Lehmann a programat boții nu doar să posteze, ci și să interacționeze între ei, simulând o comunitate vie. De exemplu:

• Un bot posta un mesaj simplu, cum ar fi: #făflotări
• Al doilea bot dădea like.
• Un al treilea redistribuia mesajul.
• Un al patrulea adăuga un comentariu de genul: „Asta chiar ajută comunitatea!”

Toate aceste interacțiuni erau vizibile pentru utilizatorii reali, care, fără să știe că sunt generate de boți, aveau impresia că asistă la o conversație socială legitimă.

Ce este „social proof” și de ce ne influențează

Acest efect – faptul că mai multe surse par să aprobe aceeași idee – declanșează un mecanism psihologic numit de Robert Cialdini „social proof” sau legea conformismului: în situații de incertitudine, oamenii tind să creadă ceea ce cred și alții.

Dacă mai mulți oameni spun că un anumit lucru e valoros, tindem să-l considerăm și noi valoros – chiar dacă nu suntem complet convinși inițial.

Și, într-adevăr, rezultatul a fost clar: mesajele distribuite de un singur bot nu aveau impact. Însă când mai mulți boți transmiteau același mesaj din unghiuri diferite – prin like-uri, distribuiri și comentarii – oamenii reali începeau să preia mesajul și să-l transmită mai departe.

Greșeala campaniilor politice clasice

În marketing și politică, acest fenomen este ignorat mult prea des. Mulți candidați cred că, dacă ei repetă aceeași propoziție de zeci de ori („România normală!”, „Viitor curat!”, „Schimbarea începe cu tine”), lumea o va memora și o va adopta.

Dar realitatea arată altfel: nu cât de des e spus un mesaj contează, ci din câte direcții îl auzi.

Un exemplu concret de strategie eficientă

Un politician care susține „cartiere mai sigure” ar putea alege să promoveze direct acest slogan, plătind afișe și reclame pe social media. Sau – mai eficient – ar putea încuraja:

• o mamă să povestească pe Facebook cum se teme să meargă cu copilul seara prin parc;
• un profesor să posteze despre lipsa iluminatului la intrarea în școală;
• un tânăr să facă un clip scurt în care arată câteva zone periculoase din cartier.

Toate aceste mesaje nu trebuie să repete sloganul. Doar să transmită, din unghiuri diferite, același adevăr.

Ce spune știința: ideile grele au nevoie de cor

Aceasta este esența contagiunii complexe: ideea devine credibilă când e exprimată de persoane diferite, în moduri diferite, dar toate converg către același sens.

Cercetările susțin această logică:

• Un studiu realizat de Damon Centola și Michael Macy (2007), publicat în American Journal of Sociology, arată că ideile mai greu de acceptat – cum sunt cele care cer o schimbare socială sau politică – nu pot fi transmise eficient de o singură voce, indiferent cât de influentă e.
• Un raport al Pew Research Center (2020) arată că peste 70% dintre respondenți consideră că recomandările prietenilor au un impact mai mare asupra deciziilor lor decât reclamele sau declarațiile publice.

Asta înseamnă că mesajele preluate de oameni obișnuiți și redistribuite în rețele personale au, de fapt, cea mai mare forță de convingere.

Ce pot învăța politicienii (și nu doar ei)

Politicienii care înțeleg acest mecanism își construiesc campaniile ca niște rețele vii de sprijin, nu ca niște megafoane. Nu vorbesc doar ei, ci îi fac pe alții să vorbească în locul lor.

Și nu le spun oamenilor ce să creadă, ci creează condițiile în care aceștia trag singuri concluziile.

Concluzie: ideile câștigă prin diversitate, nu prin volum

Adevărul e că ideile nu câștigă prin autoritate, ci prin validare. Și nu prin intensitate, ci prin diversitate.

Când aceeași idee ajunge la tine de la un coleg, un vecin și un influencer de pe Instagram, nu ți se mai pare o întâmplare. Ți se pare realitate. Și începi s-o repeți și tu.

În mod evident, nu vei avea impresia neapărat că repeți ceva… ci doar că așa stă treaba.

📚 Surse citate în articol:

• Lehmann, S., et al. (2014). Bots for Social Good. Twitter experiment, Science Advances.
• Centola, D. & Macy, M. (2007). Complex Contagions and the Weakness of Long Ties. American Journal of Sociology.
• Cialdini, R. (2006). Influence: The Psychology of Persuasion. Harper Business.
• Pew Research Center (2020). Trust and Influence in Political Messaging.