fbpx

Detox Emoțional Pentru Secolul 21

Publicat pe 29 ianuarie 2019
Timp de citire: 20 minute

În urmă cu mulți ani am scris un articol bine primit de public, intitulat Fitness Emoțional.

E un articol care răspunde la o întrebare importantă: Cum îți poți menține o stare pozitivă pe parcursul întregii zile ? (îl poți citi aici)

De atunci, am căutat o metodă prin care să răspund la o altă întrebare (poate și mai arzătoare): Cum poți să elimini stările negative deja instalate în corpul tău ?

La această a doua întrebare am găsit un răspuns satisfăcător abia în ultimul an.

Până acum am aflat și testat tot felul de tehnici, dar nici una nu mi s-a părut suficient de bună sau completă.

În articolul de față îți arăt metoda care m-a convins și pe care o poți aplica și tu în viața de zi cu zi (este ușoară).

***

Punctul de pornire pentru detoxifierea emoțională este, după cum probabil te așteptai, în interiorul tău.

Totul începe de la auto-conștientizare și flexibilitate emoțională.

Aceasta devine o abilitare de supraviețuire în lumea de astăzi.

Motivul e următorul: distragerea atenției (generată de progresul tehnologic) e cel mai periculos drog al lumii moderne.

Ca orice drog, și acesta are un impact nimicitor asupra funcționării noastre ca indivizi.

Principalele două efecte negative?

  1. Incapacitatea noastră de reacție la schimbare
  2. Incapacitatea de a ne conecta autentic cu alți oameni.

Voi exemplifica cele două efecte negative cu ajutorul a doi autori de top mondial: Noah Yuval Harari și Robert Greene.

Autorul cărții Sapiens – cea mai bine vândută cărte în România în 2017 (Noah Yuval Harari), vorbește despre efectul pervers al progresului tehnologic într-un interviu dat revistei online Level UP.

Titlul e revelator: Cea mai importantă abilitate de supraviețuire în următorii 50 de ani nu este ce crezi!

Iată un fragment din interviu:

Noah Yuval Harari: (…)În acest moment nici măcar nu ne-am apropiat de capacitatea maximă a Inteligenței Artificiale. Procesul va accelera. Așadar, vom avea schimbări masive până în 2025 – dar apoi vom avea schimbări și mai mari in 2035, iar apoi chiar mai mari în 2045, iar oamenii vor trebui să se adapteze în mod repetat la aceste schimbări.

Intervievator: Ce pași concreți ai făcut tu pentru a te proteja în fața acestui fenomen?

Noah Yuval Harari: (…) Eu cred că cel mai important lucru este să investești în inteligența emoțională și echilibrul mental, pentru că provocările cele mai mari vor fi de natură psihologică.

Chiar dacă la apariția unor meserii noi vei primi suport guvernamental pentru a te reprofila, ai nevoie de foarte multă flexibilitate mentală pentru a face față acestor tranziții.

Adolescenții sau tinerii de 20 de ani sunt destul de adaptabili la schimbare. Dar după o anumită vârstă – când ajungi la 40 – 50 de ani – schimbarea este stresantă. ’’Arma’’ de care dispui este flexibilitatea psihologică de a trece prin aceste tranziții la 30, 40, 50 și 60 de ani.

Cea mai importantă investiție pe care oamenii o pot face nu este aceea de a învăța o anumită abilitate (ex: să programez sau să vorbesc chineza). Nu! Cea mai importantă investiție este să îți dezvolți această minte sau personalitate mai flexibilă.

Intervievator: Cum își poate dezvolta cineva o minte mai flexibilă?

Noah Yuval Harari: Eu practic meditația Vipassana. Merg în numeroase tabere (până la 60 de zile pe an) și pentru mine asta funcționează. Nu spun că funcționează la fel pentru toată lumea.

Tehnici diferite funcționează pentru oameni diferiți. Unii oameni merg la terapie, alții practică sportul sau arta.

Cineva poate să meargă într-o excursie de o săptămână la munte și asta să aibe un efect mult mai bun decât orice altceva. Deci este o alegere foarte personală pentru că nu cred că o singură metodă va funcționa pentru toată lumea.(…)

Am citit interviul cu sentimente amestecate.

Pe de o parte, cu bucurie pentru că în ultimii 20 de ani am creat o școală de dezvoltare personală ce antrenează exact aceste abilități descrise de Harari (Bootcamp University).

Pe de altă parte, cu tristețe, pentru că văd zilnic în jurul meu semnele acestei dezumanizări pe care dependența de tehnologie o induce.

Fenomenul este foarte amplu și are efecte sociale masive.

Dacă s-ar manifesta doar la nivel individual, poate că ar fi mai puțin periculos. Indivizii dependenți pot fi izolati și îngrijiți.

Din păcate, nimeni nu s-a gândit să interzică în restaurante conversațiile cu furculița într-o mână și cu telefonul mobil în cealaltă…

Un studiu făcut în 2014 și intitulat Efectul Iphone, arată că există o diferență semnificativă în calitatea comunicării (empatie și atenție) atunci când în raza vizuală a celor două persoane care comunică există un telefon mobil (indiferent dacă acesta este deschis sau închis).

În aceeași idee, un alt autor profund și celebru (Robert Greene) a scris ultima sa carte (Legile Naturii Umane) pe baza observației că oamenii nu se mai cunosc între ei.

Iată ce spune Greene într-un interviu acordat lui Tom Bilyeu:

Astăzi oamenii sunt atât de absorbiți de tehnologie încât nu îi mai înțeleg pe ceilalți oameni (…) nivelul de individualism și narcisism a crescut în mod constant din anii 70…

Poziția în care mă aflu acum este cea de consultant pentru mulți oameni faimoși și puternici al căror nume nu le voi menționa aici.

Călătoresc mult să ofer sfaturi pentru CEO de companii sau oameni politici foarte puternici din mai multe țări și problema numărul 1 pe care constat că o au este inabilitatea de a îi înțelege pe cei cu care lucrează  (…) și vorbim de oameni geniali din punct de vedere tehnic, oameni care înțeleg marketing și alte funcții economice vitale, dar nu înțeleg nevoile psihologice ale ființelor umane din jurul lor…

Supărarea mea, care a dus la scrierea acestei cărți este aceea că oamenii sunt atât de concentrați pe tehnologie încât nu se mai focalizează suficient pe înțelegerea naturii umane. Aceasta este competența numărul 1 de care ai nevoie în viață!’’

Afirmațiile lui Green îmi aduc aminte de un moment din 2012 în care eram pe vârful unui munte (după un urcuș de vreo 3 ore) cu alți 5 prieteni.

La un moment dat unul dintre ei a exclamat: ’’Ia uite, ăștia au semnal full la telefon aici’’.

Trei minute mai târziu o turistă englezoiacă a venit la masa la care stăteam și ne-a spus: ’’Scuzați-mă, dar nu mă pot abține să remarc faptul că suntem în mijlocul naturii și 6 bărbați în toată firea stau la masă cu nasurile în telefoanele mobile…’’

Remarca femeii a fost cordială și însoțită de zâmbet, așa că nici unul dintre noi nu a simțit nevoia să îi dea vreo replică.

Am început să râdem cu o oarecare stânjeneală și ne-am ridicat de la masă ca să contemplăm cu adevărat natura…

Este o lecție care mi s-a întipărit în minte… pentru că e ca o poză a dependenței de tehnologie…

Avem deci o radiografie oarecum pesimistă a locului înspre care ne îndreptăm.

Din fericire, ea e însoțită de soluția oferită de cei 2 mari autori: dezvoltă abilități de a te comporta flexibil mental și emoțional cu tine și cu cei din jurul tău.

De unde să începem?

Punctul de pornire este detoxifierea emoțională pentru că e dificil să fii flexibil emoțional și mental când ești ’’încărcat cu tot felul de emoții toxice…

La fel ca atunci când vrei să îți ordonezi casa, primul lucru pe care îl ai de făcut este să elimini (arunci) obiectele care îți prisosesc și abia apoi vei putea să aranjezi ceea ce vrei să păstrezi…

În paginile următoare vei găsi o metodă în 4 pași, foarte simplă, pe care o poți exersa zilnic și care te ajută să îți crești flexibilitatea emoțională și echilibrul mental de care vorbea Harari.

În plus, ea te va ajuta să devii mult mai conștient de reacțiile celor din jur și să îți dezvolți o empatie sănătoasă în relații.

Inspirată din scrierile lui Deepak Chopra și din experiența mea de lucru cu oamenii, această strategie are avantajul că se poate exersa pe bucăți.

Poți face din fiecare dintre cei 4 pași un obiect al practicii. La final vei constata că este simplu și ușor să legi toți pașii într-o strategie, pentru că ei curg firesc unul din altul.

Să începem cu o imagine simplă în formă de spirală care surprinde cele 4 etape (cei 4E) pentru detoxifierea emoțională.

Pasul zero… (Eu) simbolizează faptul că acest proces nu poate începe decât din interiorul tău, când dai atenție la ceea ce ți se întâmplă și devii conștient de reacțiile TALE.

Urmează apoi cei 4 pași, pe măsură ce spirala se desfășoară:
Emoția, Etichetarea, Evaluarea, Exprimarea




1. Emoția (unde o simți în corp?)

Primul pas în detoxifierea emoțională este să înveți cum să îți asculți semnalele corpului.

Mi-aduc aminte că am făcut un exercițiu simplu într-un curs (acum vreo 15 ani) și am fost șocat cât de ignorant eram față de semnalele corpului meu.

Trainerul ne ceruse să facem ceva ce mi s-a părut cam tras de păr:  Să ne concentrăm atenția la fiecare organ sau parte a corpului în parte (inimă, plămâni, gât, brațe, etc.) și să ne imaginăm că ele ar putea vorbi.

După aceea ne-a indicat să adresăm aceeași întrebare pe rând, respectivelor organe.

Întrebarea era: ’’Ce mesaj ai vrut de mult timp să îmi transmiți?’’

Și pentru mine și pentru alți cursanți a fost o experiență revelatoare.

Am aflat mult mai târziu, la un curs de meditație Vipassana (formula de bază pentru conștientizare, ale cărei principii stau la baza practicilor de Mindfulness) că această abordare nu are nimic spectaculos în ea.

Ceea ce contează e pur și simplu exercițiul de atenție. Când înveți cum să fii atent la corpul tău, te poți detașa emoțional de semnificațiile pozitive sau negative pe care le dai automat unei anumite senzații.

În acel moment capeți control asupra ei.

Chiar dacă nu participi la un astfel de curs, e suficient să aloci 20 de minute pe zi exercițiilor meditative.

Asta te va ajuta foarte mult să capeți încredere că poți conștientiza senzațiile corpului. Tot ce ai de făcut este să fii conștient de ceea ce simți, fără să judeci.

Este unul dintre exercițiile de bază cu care îi pregătim pe cursanții la training-urile noastre avansate din Bootcamp University.

În fiecare seară, stăm câteva zeci de minute în liniște și respirăm conștient în timp ce suntem atenți la senzații. Este simplu, dar nici pe departe simplist!

2. Etichetarea (numește emoția!)

Dacă m-ar întreba cineva care e cea mai scurtă lecție de inteligență emoțională din câte cunosc i-aș răspunde cu o frază memorabilă pe care am auzit-o de la mentorul meu Robert Dilts:

’’Când numești ceva devii mai mult decât acel ceva’’

De exemplu, dacă ți se strânge stomacul și ți se încordează mușchii spatelui, dar nu poți numi respectiva senzație cu un cuvânt distinct (de exemplu: FRICĂ), înseamnă că nu ai numit acel ceva care te deranjează.

Un corolar al acestei afirmații sună așa: Dacă nu poți numi acel ceva și nu devii mai mult decât el, atunci acel ceva e mai mare decât tine, adică te domină.

Rezultă de aici că vei fi dominat de frică atâta timp cât nu o numești, iar acest lucru e valabil pentru orice emoție.

În cursurile de inteligență emoțională pe care le țin cea mai importantă abilitate este numirea emoției, cunoscută tehnic și sub numele de etichetare.

Iată un experiment în acest sens, propus de dr. Amelia Aldao într-un articol publicat în august 2014 in revista Psychology Today:

Răspunde la următoarele întrebări:

Cum te simți acum? (Ia câteva secunde să răspunzi)

Ce emoții ai simțit astăzi / în ultimele zile? (Ia câteva secunde pentru a răspunde)

Cei mai mulți dintre oameni răspund la prima întrebare, gândindu-se la „bine”, „minunat”, sau „nu grozav”. Când răspund la cea de-a doua întrebare, găsesc un număr relativ mic de emoții, ceva de ordinul a două până la cinci.

Știu acest lucru deoarece există tot mai multe dovezi care sugerează că este dificilă identificarea și etichetarea în mod corespunzător a nenumăratelor emoții pe care le simt (…).

Pentru a face o analogie, luăm în mod constant fotografii alb-negru ale scenelor foarte colorate ale vieții noastre.

Din acest motiv, îți propun să începi prin a înțelege emoțiile de la simplu la complex. Cele 4-6 emoții de bază pe care majoritatea specialiștilor le recunosc sunt frica, furia, tristețea, bucuria, surpriza și dezgustul.

Dintre ele, primele 3 au cel mai mare impact potențial negativ.

De aceea, atunci când simți disconfort în corp îți recomand să te întrebi:
’’Ce simt acum? Frică, furie sau tristețe?’’

Este o întrebare simplă, pe care am învățat-o de la un coach englez și care este de mare folos când vrem să ne ’’alfabetizăm emoțional’’.

Cu ajutorul ei îți vei dezvolta în timp abilitatea de a discerne între aceste emoții primare și apoi vei sesiza nuanțe și combinații ale lor.

3. Evaluarea (scrie din 3 perspective)

Primii 10 ani ai carierei mele am studiat în paralel două sisteme psihologice complementere (Programare Neuro Lingvistică și Analiză Tranzacțională).

Numitorul lor comun e faptul că lucrează cu perspective multiple pe care le poți concilia cu diverse tehnici psihologice.

Dintre toate tehnicile pe care le-am întâlnit, cea pe care o prefer e surprinzător de simplă și nu are nici un fel de efect advers: Scrisul în jurnal.

Când scrii într-un jurnal mintea ta se ’’organizează pe hârtie’’.

Psihologul social Timothy Wilson surprinde în cartea sa (Redirect) importanța acestei metode.

El explică faptul că nu evenimentele sunt o problemă pentru noi ci felul în care le interpretăm sau altfel spus ’’poveștile pe care ni le spunem’’.

Semnificația acestor povești poate fi schimbată cu ajutorul scrisului:

„Am putea rezolva o mulțime de probleme dacă i-am putea face pe oameni să-și redirecționeze interpretările în direcții mai sănătoase. ”


(T. Wilson)

Autorul argumentează că această nouă modalitate de a redirecționa interpretările oamenilor nu necesită sesiuni individuale de terapie și poate aborda o gamă largă de probleme, de la traume până la stresul de zi cu zi.

La modul concret, cum se scrie în jurnal?   

Îți sugerez un format simplu pe care să îl încerci:

  1. Scrie un paragraf sau două despre cum se văd/simt lucrurile din perspectiva ta
  2. Scrie despre cum se văd/simt lucrurile din perspectiva altei persoane implicate
  3. Scrie din perspectiva unui observator neutru, neimplicat emoțional.

Cu a ceastă metodă, la capătul unei pagini scrise (poate două) vei dispune de 3 perspective diferite ceea ce te ajută să te detașezi emoțional. Încearcă măcar o dată și vezi ce se întâmplă…

Dacă îți place rezultatul reia procesul de câteva ori (e benefic să îl reiei de 4-5 ori)

4. Exprimarea (vorbește cu cineva – dar nu cu oricine)

A patra etapă în acest proces de detoxifiere emoțională presupune să vorbești.

Principiul acestui pas este frumos ilustrat în imaginea de mai jos:


’’Nu poți citi eticheta borcanului din borcan’’

Practic, exprimarea presupune mai întâi să să identifici oamenii potriviți cu care să îți împărătșești trăirile.

Aceștia sunt oameni care îndeplinesc minimal două caracteristici:

  1. Le pasă suficient de tine ca să te asculte cu empatie
  2. Au maturitate, ca să te poată ajuta cu sugestii, resurse sau întrebări bune

Poate fi vorba de un coach, de un mentor sau de un prieten înțelept, dar cel mai bun sfat pe care ți-l pot da aici este să nu fie vorba de o singură persoană.

Mai multe puncte de vedere te vor ajuta să alegi ceea ce ți se potrivește și să îți asumi responsabilitatea alegerii.

De aceea, îți recomand să studiezi conceptul de mastrermind.

Pentru mine acesta a reprezentat o adevărată revoluție a maturizării.

În prezent sunt membru în 3 astfel de grupuri și am conceput programe educaționale bazate pe principiul mastermind-ului.

Pot confirma că ele reprezintă în continuare (după 10 ani) cea mai bună investiție de timp pe care am făcut-o.

Ultimul E – Eliberarea

Procesul  de detoxifiere emoțională are sens numai dacă obții rezultatul dorit: devii mai flexibil emoțional și mai echilibrat mental.

Altfel este doar o încercare oarecare…

Eliberarea emoțională se realizează doar atunci când treci la acțiune, nu atunci când scrii pe hârtie sau porți conversații.

Una dintre ideile mele favorite despre inteligența emoțională este aceea că ea devine relevantă în focul acțiunii.

Altfel, e foarte ușor să spui că ești inteligent emoțional când stai singur între 4 pereți, în confortul casei tale.

Necesitatea flexibilității emoționale se manifestă când interacționezi cu persoane dificile, când ai de luat decizii importante sau când te afli sub presiune.

De aceea, procesul de detoxifiere emoțională descris mai sus merită TESTAT în viața reală!

Ce îți propui să faci ?

Ce obiective provocatoare ai ?

Cu ce persoane dificile urmează să te întâlnești ?

În răspunsurile la întrebări de acest gen vei putea să testezi dacă te-ai detoxifiat cu adevărat de emoțiile negative și ai câștigat flexibilitatea dorită.

Pe scurt: acționează către scopurile tale ca să constați dacă ești pregătit emoțional suficient!

Într-un interviu pe care realizatorul emisiunii ’’Dr. OZ Show’’ i l-a luat lui Tony Robbins (celebru autor și speaker american), iată cum a răspuns acesta din urmă la întrebarea: Ce îi împiedică pe oameni să facă ceea ce își doresc în viață?

Răspunsul cel mai relevant (îmi pare rău că sună atât de simplu, dar e adevărat) este FRICA. Fiecare se teme că nu este ’’destul de’’, adică destul de bogat, deștept, rapid, etc. Aceasta este natura umană!

Răspunsul la problemă este să faci oricum ceea ce vrei să faci! Când lucrez cu cineva îmi asum rolul să îi arăt cum să se condiționeze la fel ca în cazul condiționării fizice (antrenarea mușchilor) astfel încât să treacă la acțiune imediat și automat.

Dacă nu faci asta devine greu pentru că pierzi momentul și începi să te întrebi lucruri de genul: ‚’’Cum încep?… Încotro mă îndrept?’’ (…) Fă orice ca să începi procesul de a te deplasa înainte, decât să lași frica să te oprească !

În concluzie, procesul de detoxifiere emoțională este un prim pas esențial către flexibilitatea emoțională dar el are sens numai dacă e testat în realitate, în acțiune și în interacțiune.

Insist pe acest fapt pentru că de când realizez programe de dezvoltare personală am constatat un tipar care poate fi periculos: oamenii citesc cărți sau participă la cursuri și apoi se iluzionează că s-au dezvoltat… sau că au evoluat.

Ideea e următoarea: faptul că te simți mai bine într-un mediu controlat (după un curs sau în confortul casei tale, citind o carte), nu înseamnă deloc că ai devenit flexibil sau echilibrat.

Înseamnă doar că ești mai bine informat în legătură cu ce ai putea face, iar asta îți alimentează starea de bine.

Rezultatele se obțin însă prin training susținut și repetat până când reacțiile devin automate.

Din acest punct de vedere, îți sugerez să împrumuți din atitudinea instrucției militare.

În trupele speciale există o zicere foarte profundă: ’’Pe câmpul de luptă nu te ridici la nivelul așteptărilor tale ci cazi la nivelul training-ului tău’’.

Chiar dacă viața ta nu se desfășoară mereu pe un câmp de luptă, atunci când te afli sub presiune, în conflict sau într-o criză se întâmplă același lucru: cazi la nivelul training-ului pe care l-ai făcut, nu la nivelul informațiilor pe care le-ai acumulat…

De aceea, te invit să iei orice idee dintre cele citite până acum și să îți faci un program de practică din ea.

Asta te va pregăti cu adevărat pentru următorii 20, 30, 40, 50 sau 60 de ani de viață, indiferent cum va evolua tehnologia!

Inspiraţie !
andy szekely

P.S: Îţi propun să-ţi păstrezi echilibrul și să fii în contact permanent cu adevăratul TU. Intră pe: https://fit.bootcamp.ro/

Ţi-a plăcut? Salvează articolul sau dă-l mai departe:
 
 

Scrie-ne aici părerea ta despre articol