fbpx

Doi inamici camuflaţi ai progresului tău

Timp de citire: 4 minute

O dată la 3 luni fac o mică analiză a parcursului de aproximativ 90 de zile pe care l-am făcut.

Îți recomand și ție să faci la fel. E un exercițiu foarte bun. 

 

Practic, se face așa:

  1. Îți blochezi în agendă 2 ore în care să nu faci nimic altceva decât să analizezi progresul din ultimele 3/6 luni.

 

      2. Timp de 1 oră răspunzi la două întrebări:

Cât am progresat în legătură cu obiectivele mele în primele 3/6 luni?

Ce aș putea să fac mai bine data viitoare?

 

      3. Timp de 1 oră răspunzi la întrebările:

„Ce abilitate/competență nouă vreau să dobândesc în următoarele 3/6 luni?

Ce efect va avea asta în viața mea?”

 

      4. Atât…

Nu faci nimic altceva!

Nu îți faci un plan… Nu te stresezi… nu te motivezi… doar analizezi.

 

O idee bună, după ce termini acest proces, este să faci o plimbare solitară și să admiri natura.

E ca un fel de sărbătorire a succesului de etapă.

După o astfel de zi (preferabil sâmbătă sau duminică), vei constata că mintea ta începe să tragă singură concluzii în legătură cu ceea ce este important și ce nu.

Îți înveți propriile lecții, fără să ai nevoie de mentor sau coach… Ești propriul tău sfătuitor.

 

Ultima dată am făcut acest lucru un pic mai devreme pentru că urmează o perioadă mai încărcată.

În timpul plimbării, mi-au apărut în minte 2 idei pe care vreau să ți le împărtășesc și ție:

 

A. Perfecțiunea este inamicul Autenticității

E posibil ca, în timp ce răspunzi la prima întrebare, să îți apară gânduri negre sau îngrijorări sau nemulțumiri.

În acest caz, de fapt, nu te concentrezi pe progresul obținut, ci pe imperfecțiunea ta!

Această orientare spre perfecțiune (spre ce nu a fost perfect) este inamicul autenticității.

De ce?

Pentru că înseamnă că nu recunoști că ești om și te superi că nu ai realizat exact nivelul de perfecțiune pe care ți-l doreai.

Ce să faci în schimb?

Disciplinează-te să răspunzi la întrebarea despre PROGRES. Progresul aduce bucurie. Imperfecțiunea aduce îngrijorare.

Apoi, când ajungi la întrebarea 2, gândește-te la ce EŞTI în STARE să faci, nu doar la ce îţi doreşti să faci.

Asta te face mai uman.

Nu uita: Această analiză nu este despre câte trofee poți să obții, ci despre cât de realistă este evoluția ta.

Nu ai de dat socoteală nimănui. Ești tu cu tine!

Și acum, a doua idee:

 

B. Excepția este inamicul Excelenței

Când răspunzi la a treia întrebare, păstrează aceeași analiză lucidă și realistă.

Dacă vrei să dobândești o abilitate nouă, asta se poate realiza, în special, prin consecvență.

Stabilește din start faptul că te ȚII de treabă.

Studiile arată că este mult mai bine să îți iei un angajament FERM cu mult înainte de momentul în care este necesar să acționezi.

Uite un exemplu simplu:

Dacă vrei să ții dietă, dar ești invitat peste o săptămână la o nuntă, ai șanse mai mari să te ții de dieta ta planificându-ți cu o săptămână înainte ce vei mânca la nuntă.

Altfel, odată ajuns acolo vor fi suficiente tentații culinare care ți-ar putea schimba părerea.

Sunt multe alte exemple (mersul la sală, comunicarea politicoasă, etc.)

Regula e simplă:

Dacă vrei să instalezi un obicei nou în viața ta (dacă vrei să îți dezvolți o competență nouă), este important să îți planifici acțiunile (practica) și să te ții de ele.

Asta e tot.

Nimic filosofic și nimic complicat.

Lucrurile se complică, însă, când îți spui: fac o excepție. Tura asta nu practic pentru că… plouă afară,… e prea frig,… e prea cald,… se supără x sau y… etc.

Excepția devine, apoi, pentru mintea ta un exemplu de inconsecvență. Exemplul se generalizează apoi și devine un MOTIV ca să mai faci o excepție…

Așa e natura umană.

 

***

Asta am vrut să îți zic.

Sper să te ajute.

Acum mă duc să alerg, pentru că mi-am propus de luna trecută să fac asta și asta e ora potrivită pentru mine!

 

Pa!

Inspiraţie!

AS

 

 

Ţi-a plăcut? Dă-l mai departe.
 
 

Comentează




* Campurile marcate cu steluta sunt obligatorii.