Lecții de la o veche reședință de pirați

Bine te găsesc! În acest articol poți citi despre impresiile mele de călătorie din insulele Baleare (mulțumesc pentru oportunitate: TUI Travel Center).

Actul 1
Conversații de vacanță în Port de Soller

Actul 1, scena 1   
Miriam

Miriam e o tipă foarte ambițioasă. Discuția cu ea reflectă fiecare cuvințel pe care l-a scris în profilul de LinkedIn:

Director de marketing și vânzări orientat pe rezultate, cu un stil de leadership centrat pe oameni, care înțelege foarte bine sensul cuvântului ”a câștiga”. Pasionată de ceea ce fac!

Cam așa e Miriam. 2/3 rezultate și 1/3 pasiune… ceea ce e foarte important, pentru că lucrează în industria hotelieră…

În fiecare dimineață la ora 9, Miriam își începe ziua cu laptop-ul în față, o cafea sau un ceai rece și o mulțime de conversații telefonice.

Știu că fata asta face parte din categoria ”argint viu” din două motive:

Când vorbește la telefon nu poate sta locului pe scaun. Se ridică în picioare și face pași printre mesele restaurantului și pe la recepție, urmărind în același timp ce fac angajații hotelului și clienții.

În plus, așa cum sugerează și profilul ei de facebook, îi plac sporturile de toate felurile… de la schi si placă la kitesurfing, scuba-diving și sailing.

Actul 2, scena 2  
Obiceiurile dimineții

În fiecare dimineață înainte de ora 8, fac o alergare până la El Faro (40 de minute). Îmi place diferența de nivel. Mă provoacă altfel decât alergatul prin parc.

La întoarcere, iau micul dejun împreună cu familia, apoi ei pleacă la plajă iar eu mă așez la scris.

Cele două obiceiuri ale dimineții rămân cu mine și în vacanță.

În afară de alergare, preț de 2-3 ore scriu, mă gândesc la viitor și citesc.

Este rutina pe care îmi doresc să o păstrez în toate diminețile în care nu sunt pe scenă, chiar și în vacanță.

Din fericire, în holul hotelului există un loc cu canapele și măsuțe de cafea perfect pentru rutina mea… , cu ”view” către plajă (care e la 7m de hotel) și muzică ambientală ce invită la creativitate.

Așa o observ pe Miriam, care tot pe la ora 9 dimineața își instalează ”biroul” în aceeași încăpere. ”Ce job cool are”, îmi spun…

Actul 1, scena 3  
Hotelul

Pentru că suntem colegi de ”birou”, intru în conversație cu Miriam…

Așa aflu că lucrează din ianuarie pe insulă, ca manager al hotelului unde suntem cazați.

Își împarte munca împreună cu un coleg, între două hoteluri cărora le coordonează activitatea: Fergus Soller Beach (unde stăm noi) și Fergus Style Palmanova.

Miriam muncește foarte mult, așa că nu a avut încă timp de când s-a mutat aici sa vadă toată insula… dar își propune ca din septembrie, când se mai relaxează puțin fluxul de turiști să viziteze mai multe puncte…

Din vorbă în vorbă, începe să îmi spună despre ea… 

E fata unui spaniol și a unei sârboaice, s-a școlit în economie și industrie hotelieră în mai multe țări, vorbește o engleză perfectă cu accent american (a stat 4 luni în SUA)… dar manageriază în stilul elvețian (acolo a învățat cel mai mult despre hotelărie).

Lucrează bine și frumos cu angajații hotelului. Din când în când la măsuța ei de cafea vine câte un angajat sau furnizor împreună cu care poartă o conversație de business prietenească, dar fermă.

E o plăcere să urmărești de la 2 metri o interacțiune de business între spanioli. E foarte diferită de conversțiile anglo-saxone.

Are și o parte de ”heart” care e foarte necesară oamenilor cu sânge latin.

Spaniolii sunt în general oameni ospitalieri. Se pricep la turism tocmai pentru că turismul reprezintă o parte importantă din economia lor.

În 2016 reprezenta 16% . Pentru comparație, în România este undeva pe la 3%…

Dincolo de statistici însă, comportamentul prietenos și cu zâmbetul pe buze al personalului din hotel pur si simplu contează!

E o mare plăcere să fii cu un copil de sub 2 ani la masă la restaurant și să constați cum chelnerii se conectează autentic cu ”ăla mic”.

Cred că asta spune multe despre ospitalitatea bine înțeleasă.

În plus, atunci când copilul ia castronul plin cu iaurt și cereale și îl varsă pe masă, reacția chelnerului care vine să te ”ajute să ștergi masa” dar în același timp te asigură că totul este ok te face să îți spui în mintea ta: ”Chiar sunt în locul potrivit”.

La 200 de metri mai încolo, la restaurantul Ses Oliveres, proprietarul în vârstă de vreo 60 de ani întâmpină cu bucurie reală fiecare turist, iar la plecare strânge mâinile mesenilor cu recunoștință!

Plăcut de privit și de beneficiat!

Actul 2
Ce merită să faci pe insulă

Actul 2,  Scena 1
Mâncarea și băutura (ce lipsit de poezie sună…)

Eu sunt un mare fan al tentaculelor de caracatiță (să le mănânc nu să mă îmbrățișeze)…

Cea mai bună caracatiță din ”lume” s-a întâmplat să fie cea de la restaurantul Sa Punta (proprietatea familiei lui Rafa Nadal), servită cu un piure de cartofi extrem de fin, cu ceva crocant (ceva pe care nu l-am putut identifica).

Pe de altă parte, micul dejun de la hotel e destul de ”clasic”.  Mărturisesc că nu sunt un fan al… continental breakfast… dar având în vedere numărul mare de turiști englezi și nemți… probabil că pentru ei e ce trebuie…

În consecință, am redescoperit ideea de a mânca fructe dimineața. Recomand pentru micul dejun o astfel de cură!

Cina la hotel e însă bună, pentru situația în care ești cu familia. Bufetul suedez e variat și bun, garnisit cu preparate tradiționale și gustoase…!

În plus, insularii sunt renumiți pentru producția de migdale și într-adevăr,  acestea sunt extrem de gustoase aici.

Există mai multe deserturi cu înghețată de migdale tipice orașului pe care merită sa îl încerci.

În aceeași notă locală, portocalele de Mallorca sunt renumite și sunt… extrem de dulci.

Dimineața când bei un pahar de suc proaspăt stors îți vei pune întrebarea dacă nu cumva au adăugat zahăr cu lingurița, pe furiș…

Cât despre Sangria (băutura tradițională spaniolă făcută cu vin roșu), tot ce pot spune e că depinde de gusturi… Mie îmi place cea ușor amăruie, cum am descoperit la restaurantul Sa Punta.

În plus, mai recomand pentru o perioadă de 7 – 10 zile măcar o zi de pauza de la alcool (preferabil două). Sunt fan Rioha (vin roșu spaniol), iar o Cava (varianta spaniolă pentru proseco) e un deschizător bun de conversație la cină…. 

În același timp, cred că merită să îi mai dăm și ficatului câte o pauză…

Actul 2, scena 2
Sporturi și alte activități… nautice

Asa cum am mai spus în articolul: 5 idei altfel pentru o vacanță frumoasă la mare, nu sunt un mare fan al activitatii numita plaja…

Mie îmi plac alte lucruri la mare și cred că am descoperit modalități foarte faine de petrecere a unei vacanțe bune pe litoral. 

Asta poate fi în avantajul tău ca cititor, pentru simplul motiv că îți pot oferi perspective mai variate despre sejururile mele…

Din fericire pentru mine, Port de Soller este… pe jumătate port, pe jumătate plaja…

Este situat într-un golfuleț care privit de sus are forma unui rinichi… Poziția îl face perfect pentru navigație, așa că e plin de ambarcațiuni, ceea ce poate fi pitoresc pentru unii.

Eu prefer deschiderile mai ample către mare, ceea ce e posibil în port de Soller la hotelurile situate în centru (Esplendido e un bun exemplu).

Pe de altă parte, portul are avantajul că îți permite să stai pe terasa restaurantelor din acea zonă și să fii martor la activitatea pescarilor… ceea ce pentru persoanele mai active poate fi un mare avantaj (El Pirata – bun, Kingfisher – foarte bun)

Configurația geografică face ca apa să fie mereu caldă și foarte liniștită (valurile sunt foarte mici), ceea ce îți dă posibilitatea să faci o mulțime de sporturi nautice de la nivelul începător, numai bune pentru copii (Padling, Snorkeling, Caiac, etc.)

Pe de altă parte, te poți bucura de excursii cu barca (multe feluri), ceea ce îți oferă o minunată perspectivă la întoarcerea în golf…

Răspunsul cel mai surprinzător pe care l-am primit de la Miriam la întrebările mele a fost chiar acesta:

– Ce îți place să vezi pe insulă ?

– Coasta insulei, din afara ei, din barcă !

Mărturisesc că acest mic dialog mi-a schimbat perspectiva în mod plăcut. Data viitoare când merg pe vreo insulă cu familia, aceasta va fi una dintre activitățile din capul listei (tura asta nu ne-a mai ajuns timpul).

Actul 2, scena 3
Deplasări pe insulă

Recomand cel puțin 4 puncte de vizitat pe insulă. Iată-le în ordinea în care le-am văzut noi:

Plaja Sa Calobra, cu drumul șerpuit de aproximativ 10 kilometri până la ea, similar cu Transfăgărașanul. În 2011, o mare porțiune din lanțul muntos de pe coasta  insulei (Serra de Tramuntana) a intrat în patrimoniul Unesco, iar această plajă e un punct central al zonei.

Al doilea (dar probabil primul ca spectaculozitate) este Cap de Formentor, cel mai nordic punct al insulei.

Al treilea este orașul de baștină al lui Rafa Nadal (Manacor unde merită văzut muzeul tenisman-ului), urmat de coasta orașului Port de Cristo și de salba de peșteri Drach Caves (mini-concertul simfonic de pe lacul subteran este memorabil).

Al patrulea, este în mod firesc orașul Palma, cu catedrala al cărei turn e aproape la fel de înalt ca cel al Domului din Milano. În plus, aici vei găsi toate oportunitățile pe care ți le poate oferi un oraș de marimea Iași-ului (aproape jumătate dintre cei aproape 900.000 de locuitori ai insulei locuiesc aici).

În plus, îți recomand o plimbare cu trăsura. Pentru familii cu copii poate fi un deliciu!

Toate acestea se pot face într-o singură zi și îți mai rămâne timp (noi am vizitat și un parc de distracții și un mall cu ocazia deplasării la Palma).

Întrucât insula este relativ mică și are autostrăzi (se poate traversa în 90 de minute nord-sud si est-vest), în cele 7 zile ale sejurului am avut timp sa le facem pe toate. Dacă pleci dimineața, te poți întoarce seara să mai prinzi și niște… plajă…

Cât despre Port de Soller, e interesant de observat cum s-au format orașul și portul ca două așezări distincte, din cauza reliefului muntos. Între ele, o excursie cu tramvaiul ”de epocă” face toți banii (adică 7 euro de căciulă, dus).

Actul 3
Amintiri din… viitor

Actul 3, scena 1   
M-aș mai întoarce pe insule ? 

Cu siguranță da !

M-aș întoarce pentru tot ce nu ne-a ajuns timpul să facem.

De data asta aș lua o ”barcă” să ne plimbăm în jurul insulei și aș face mult scuba. În plus, as vizita Ibiza și poate și celelalte două insule. (Balearele sunt formate din 4 insule mari și multe alte insule mici).

De exemplu, cele două lacuri cu apă super-salină de pe insula vecină Mallorcăi (Formenterra) împreună cu dezvoltările imobiliare de pe malurile lor sunt pentru mine o curiozitate în sine!

Dacă te uiți pe hartă, insulele par apropiate, dar distanța cu feribotul nu se acoperă așa ușor. Ai nevoie de 4-5 ore într-un singur sens ca să ajungi pe Ibiza…

Ce altceva aș mai face?

De data asta m-aș duce într-un hotel cu deschidere mai amplă la mare, ca să pot vedea linia orizontului, la 180 de grade.

Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine asta e extrem de important.

E motivul principal pentru care locuiesc în București în parc (într-un apartament care are geamuri ce ”dau în parc”, deasupra copacilor). 

Am constatat în timp că acesta este un criteriu obligatoriu în ce mă privește. Știu că pentru majoritatea oamenilor e un amănunt care poate…nu contează… dar psihologia creativității ne spune altceva… iar eu vreau să țin cont de ea…

Actul 3, scena 2 
În ce perioadă a anului aș veni?

Aș veni într-o perioadă cu temperaturi mai domoale (din cauza bootcamp-urilor nu am putut face asta in acest an).

Vestea bună însă, este aceea că insula este turistică tot timpul anului. Sezonul la ei are doar 2 luni de întrerupere parțială (în decembrie și ianuarie), când sunt mai puține hoteluri deschise.

Personal m-aș orienta în așa fel încât temperaturile să fie între 24 și 28 de grade. Un bun indiciu poate fi tabelul de mai jos:

Spania și Balearele sunt parte din… țările calde… unde soarele strălucește pe cer 300 de zile pe an… Noi am prins și o zi cu nori, ceea ce pentru mine a fost un deliciu. (îmi place si soarele dar nu când ma bate în cap non stop).

Când ai și un pic de nori și un pic de briză e foarte plăcut să te bucuri de astfel de varietate climatică…

Actul 3, scena 3
Ce știe insula și nu știe peninsula…

În dialogul meu cu simpatica Miriam a existat o mențiune a ei care mi-a atras atenția și mi-a dat de gândit…

Am întrebat-o dacă preferă insula sau peninsula. Tocmai îmi spusese că s-a născut pe Costa Brava (o oră de mers cu mașina până la Barcelona).

Mi- a spus că preferă peninsula… iar când am întrebat-o de ce mi-a răspuns nonșalant:

– Pentru că asta e o insulă !

De acasă fac o oră până la Barcelona și 4 ore cu avionul pînă la Londra… E drept că există avioane și spre Palma de Mallorca, a adăugat ea contemplativ… și  apoi a rămas pe gânduri…

Asta e !! … mi-am spus …

Motivul adevărat pentru care oamenii preferă continentul insulelor este altul decât distanța…

Mi-am adus aminte de zicerea celebră a poetului britanic de orientare metafizică John Donne:

„Nici un bărbat nu este o insulă întreagă; fiecare om este o bucată din continent, o parte a întregului…”

Oamenii se simt mult mai în siguranță și mai conectați atunci când nu sunt înconjurați din toate părțile de mare…

Chiar dacă apa ne poate proteja (așa cum o făceau pe timpuri canalele de apărare în jurul cetăților), tot ea (în cantitate prea mare) ne poate izola de restul lumii.

Pe de altă parte, atunci când sunt înconjurați de mare, oamenii își schimbă perspectiva și prioritățile…

Gândește-te la englezi. Au plecat de pe insulă și au cucerit lumea, devenind imperiu. Tot ei au în proprietate capitala financiară a Europei (Londra).

De ce ?

Bănuiala mea este aceea că insularii britanici au dezvoltat în timp conștiința faptului că cea mai bună apărare este ofensiva, așa că s-au urcat în corăbii și au cucerit lumea…

Insulele au ceva al lor… niște contraste care îi fac pe localnici mai vii, mai activi… poate chiar mai antreprenoriali. Multe dintre lanțurile hoteliere mari care operează în Spania și chiar în întreaga lume au pornit de pe insule…

Probabil că și contrastul reliefului își spune cuvântul. Pe majoritatea insulelor vei găsi și mare și munte… la pachet… adică o varietate de care nu toate țările continentale se pot bucura (România da, dar mai trebuie să și facă ceva cu asta…)

Așadar… ce știe insula și nu știe peninsula ?

Insula știe că nu se poate relaxa niciodată. E înconjurată de ape… ceea ce poate fi în același timp un blestem și o binecuvântare…

De aceea, insularii nu pot să se ”culce pe lauri”….

Ei au nevoie să își manifeste în fiecare clipă creativitatea pentru a profita de orice oportunități ar putea să apară (și apar multe…în special imobiliare). În același timp, aeastă creativitate este atât de limitată de geografie încât regulile jocului sunt stricte.

De exemplu, aprovizionarea hotelului de pe continent nu se poate face în același fel ca pe continent. Dacă e furtună pe mare, porturile se închid. Pe insulă nu se poate cultiva chiar orice, pentru că nu permite solul…. și tot așa…

Traiul pe insulă e cu … dus-întors…

În plus, dată fiind poziția geografică, Balearele au fost deținute pe rând de diverse puteri militare, ceea ce a modificat repetat cultura ș obiceiurile locului… Asta se vede din belșug în mixul de arhitecturi din orașul Palma.

Diversitatea culturală generată de acest fapt istoric face ca oamenii din insule să fie prietenoși, deschiși, ospitalieri și flexibili.

Nu spun că restul spaniolilor nu sunt așa, dar aceasta e o chestiune de doză. Când ai mai puține variante, devii mai atent la ceea ce ai și fructifici la maximum ce ți s-a dat.

Asta știe insula mai bine ca peninsula !

Inspirație,
AS

PS: Mulțumesc TUI Travel Center pentru colaborare!  A meritat!!!

Salvează articolul sau trimite-l unui prieten:
 
 
Ce părere ai despre ceea ce ai citit?