S(c)epticemie
Scepticismul nu e o boală, dar scepticemia este.
Prin analogie cu o infecţie generalizată, scepticemia este gândirea de tip „Toma necredinciosul” combinată cu atitudinea de „Gică contra”.
Dacă o ai, atunci e o boală grea, pentru că respingi orice idee ca fiind nefondată fără să verifici prea mult validitatea ei.
Antibioticul scepticemiei e întrebarea bine pusă, menită să adauge o doză de realism gândirii defensive a scepticului.
Iată câteva mostre
Ce altceva ar putea să însemne asta?
În ce context se potriveşte ceea ce tocmai am/ai auzit?
Ce pot să învăţ/înveţi din asta?
Fără întrebări de verificare a realităţii cum sunt cele de mai sus, scepticismul se generalizează… se întinde ca o infecţie virală cu finalitate letală: scepticemia.
Rezultatul este uciderea creativităţii şi triumful viruşilor mentali.
Îţi sugerez ca data viitoare când întâlneşti un sceptic (chiar şi în oglindă) să foloseşti astfel de întrebări ca să deschizi perspective noi.
Scepticismul e bun, dar când e exagerat, poate duce la … scepticemie … la încremenire într-un mod de gândire învechit.
PS: O doză de scepticism sănătoasă e bună pentru că te protejează. Fii sceptic ca să te fereşti de smecheri, dar nu te îmbolnăvi de asta.
