fbpx

Sunt pesimist! (I)

Timp de citire: 8 minute

Ce ar fi să îmi stabilesc nişte obiective? 
(poate o să mă simt mai bine)

Managementul timpului şi stabilirea obiectivelor par să fie soluţiile la modă căutate de cei ocupaţi. Şi e bine că se întâmpla aşa!

Totuşi, atunci când te apuci de un curs sau o carte pe această temă, există riscul să îţi pregăteşti intrarea într-un cerc vicios, întreţinut prin doua rezultate nedorite: te convingi că „la tine nu functionează metodele astea…” şi îţi autosabotezi îndeplinirea unor obiective clare, pentru care ai încercat noul sistem.

Primul „rezultat” generează vinovăţie, iar al doilea dezamăgire.

Cum le putem evita?

În acest articol vei găsi raspunsuri la două întrebări:

Care sunt miturile pe baza cărora îmi pregătesc intrarea în cercul vicios şi din ce cauză sistemele de stabilire a obiectivelor nu functionează?

Care sunt legile de funcţionare pe baza cărora este bine să implementezi un sistem de stabilire a obiectivelor cu şanse maxime de succes?

Să incepem cu prima intrebare:

Partea I – Miturile

Marea majoritate a sistemelor de stabilire a obiectivelor încep cu paşii prin care să îţi urmăresti aceste obiective.

Corect? Incomplet!

Am încercat mai multe astfel de sisteme şi am constatat că funcţionează doar parţial! Literatura de specialitate este plină de acronime care fac titlurile cărţilor şi ale articolelor să sune bine: SMART, MMM, HUGGS, etc.

Totuşi, se vorbeşte prea putin despre utilitatea lor, dincolo de calitatea intelectuală a acestor concepte.

Îti propun astăzi o manieră distinctă prin care să te raportezi la obiectivele tale. Aceasta nu este o metodă, nu este un instrument sau o tehnică, şi nu are la bază un sistem.

Este mai curând o atitudine.

Ea se bazează pe ideea fundamentală că ceea ce funcţionează la mine s-ar putea să te frustreze pe tine, iar metoda potrivită pentru colegul tău de la serviciu s-ar putea să fie pentru tine mai degrabă o sursa de enervare decât de eficienţă.

Îţi sugerez să priveşti această abordare ca pe un antrenament premergător oricărui proces de stabilire a obiectivelor pe care l-ai putea găsi în cărti, articole sau manuale.

Sa începem cu răspunsurile la o întrebare simplă: 

De ce nu funcţionează sistemele de stabilire a obiectivelor?

În primul rând, starea în care te găseşti când iei decizia nu este cea potrivită!

De regulă, alergăm după instrumente, metode şi tehnici atunci când avem mare nevoie de ele – când ne aflăm sub stress, şi nu când toate merg „ca pe roate”.

Când eşti stressat, probabil că ultimul lucru de care ai nevoie este să adaugi mai mult stress învăţând ceva nou.

Primul lucru de care ai nevoie este să te simţi calm, stăpân pe situaţie, plin de energie, etc.

Ca orice lucru nou, învăţarea unui instrument nou te scoate din zona de confort in loc să îţi confere liniştea şi siguranţa dorită.

După părerea mea, acesta este motivul numarul 1 pentru care oamenii eşueaza la punerea în practică a unui instrument de planificare a obiectivelor!

În al doilea rând, cu cât sistemul de stabilire a unui obiectiv este mai complex, cu atât nefolosirea sistemului respectiv produce dezamăgiri mai mari.

Imaginează-ţi ce se întâmplă cu o persoană care foloseşte pe rând doua-trei metode de stabilire a obiectivelor şi fiecare eşuează…

Ce motivaţie va mai avea acel om să încerce un al patrulea instrument?

La toate cauzele de mai sus, se adaugă un set de convingeri pe care oamenii şi le formează despre „managementul timpului” sau ” stabilirea obiectivelor”.

Acestea se regăsesc în seminarii, în titlurile cărţilor şi în cultura celor interesaţi de dezvoltare personală în general.

Totuşi, ele sunt doar parţial adevărate şi uneori generează mai mult confuzie decât eliberare.

Mie îmi place să le numesc mituri. Iată în continuare câteva mituri despre stabilirea obiectivelor pe care doresc să le clarific şi chiar să le combat:

Primul mit: Un sistem de stabilire a obiectivelor pas cu pas îţi garantează succesul.

Asa sa fie oare?

Ţi s-a întâmplat vreodată să îţi propui un program riguros prin care să obţii un anumit lucru (ex: sa slabeşti) şi să constaţi după doua trei săptămâni că priorităţile tale s-au schimbat atât de mult încât ceea ce ţi-ai propus devine nerelevant?

Poate că o criză semnificativă în viaţa ta a determinat un recul major pe drumul către ţintă.

Nu vreau să par pesimist, dar viaţa ne rezervă şi surprize mai puţin plăcute: o boală, o despărţire sau un eşec financiar te pot muta de pe „orbită”, oricât de generoase ar fi scopurile tale! …Sau poate ţi-a oferit cineva o oportunitate fantastică să îţi aşezi cariera pe un nou nivel, să decolezi către piscuri ale succesului pe care nici nu ţi le imaginai accesibile… şi pentru asta trebuia să laşi deoparte totul pentru 6 luni şi să te ocupi exclusiv de acea oportunitate.

Un sistem bun de stabilire a obiectivelor te poate ajuta într-adevăr să te apropii de ţintă, dar rămâne doar un ghid pe care să îl adaptezi la viaţa ta în general.

Daca îţi limitează flexibilitatea, sistemul de stabilire a obiectivelor se poate transforma în sistem de stabilire a limitărilor.

Reformularea mitului: Un sistem de stabilire a obiectivelor pas cu pas îţi măreşte şansele să îţi atingi ţinta.

Al doilea mit: Obiectivele sunt vise cu termene limită.

Practic, această formulare sugerează că obiectivele pe termen lung (5-10-20 de ani) îţi focalizează atenţia pe prioritati.

Adevarat? Doar partial adevarat!

Ce se întâmplă cu obiectivele pe termen lung atunci când eşti prins în vâltoarea zilnică?

Mai ai timp să te gândeşti la măretele tale obiective când copilul ţi-e bolnav, poliţia ţi-a săltat carnetul că nu ai acordat prioritate şi nu îţi ajung banii de întreţinere?

Unde gaseşti energia motivaţională ca să continui către ţinta de peste 5-10-20 de ani?

Obiectivele pe termen lung ar trebui sa fie ţinte flexibile, întotdeauna conectate la misiunea ta, la pasiunea ta, la scopurile tale fundamentale, şi nu în mod necesar la termene limita!

Altfel, nu faci decât să acumulezi frustrare când constaţi că ai ratat termenul!

Asa că, în loc de obiective grandioase pe termen lung, strict bifate în calendar, propune-ţi să fii sincer cu tine însuţi şi gandeşte ce vrei să devii pe termen lung.

Pe termen lung, contează misiunea ta, nu minutul îndeplinirii.

Pe termen scurt, contează obiectivele precise, ţintele fixe pe care le loveşti în plin. Acelea îţi dau motivaţie să continui!

Reformularea mitului: Obiectivele sunt mai uşor de atins când sunt legate de visele şi dorinţele tale pe termen lung.

Al treilea mit: Dacă nu ai reuşit înseamă că nu ţi-ai stabilit obiectivele ca lumea.

Oamenii participă la cursuri despre managementul timpului şi despre stabilirea obiectivelor, citesc cărti şi cer sfaturi.

Ăsta este un fapt!

Câti dintre ei îşi ating obiectivele ca urmare a paticipării la un curs sau a citirii unei cărti? Multi? Putini?

Sunt dispus să bat pariu că mai putin de 15%. De ce?

Pentru că fiecare om se schimbă exact în ritmul în care este dispus să o facă şi nu în ritmul în care i-o cere un curs, o carte sau chiar un prieten.

În peste 90% din cazuri, dacă nu ai reuşit înseamnă că nu ai facut ceea ce ţi-ai stabilit în obiectivele tale, nu că planul a fost prost.

Reformulare mitului:Dacă nu ai reuşit înseamnă că nu ai acţionat suficient de hotărât (în majoritatea cazurilor).

În concluzie, ce poţi să faci?

Înainte de a adopta un mecanism de stabilire a obiectivelor, asigură-te că pleci la drum cu câteva principii fundamentale:

  1. Fă din stabilirea obiectivelor o rutină, nu un eveniment!

Orice obiectiv este ajustabil! Reformulează-l şi revizuieşte-l mereu! Repetă obiectivul zilnic, de 4 ori în 4 momente diferite, ca să te asiguri că îl întăreşti şi în momente cu mai puţin stress, nu doar când eşti… sub presiune şi ai nevoie…

  1. Pune obiectivele tale în legătură directă cu scopurile tale în viaţă!

Ceea ce faci azi te ajută să obţii ce îţi doreşti peste 10 ani? Pune-ţi întrebarea aceasta zilnic, mai ales atunci când îţi stabileşti un obiectiv nou.

3. Fă-ţi un obicei din succesele de etapă! Nu rămâne blocat(ă) în visare! Planificarea e partea usoară! 90% din eşecuri vin din inacţiune, nu din incapacitatea de a planifica! Adaugă determinare la obiectivele tale!

Majoritatea tehnicilor de lucru la nivel mental (antrenament mental) au nevoie de 5-7 repetări pentru a produce primele feedback-uri de funcţionare.

Întrebarea mea este: Ai consecvenţa necesară ca să repeţi o metodă de 5-7 ori înainte să o cataloghezi drept eficientă sau ineficientă?

SECRET: Probabil cel mai important secret al stabilirii obiectivelor este să îţi focalizezi atenţia pe faza de execuţie, nu pe cea de planificare!

Altfel spus: Un obiectiv minor pus în practică e mai bun decât un obiectiv major nepus în practică!

De fiecare dată când finalizezi un obiectiv minor, creierul tău devine mai antrenat şi mai apt pentru a pune în practică noi obiective!

Acest antrenament este absolut necesar pentru a pune în practică sisteme de planificare in 3, 4, 5, 7,….15 paşi.

SUGESTIE: Antrenează-te să poţi implementa un nou sistem de stabilire a obiectivelor.

În săptămâna care urmează, până la apariţia părţii a doua a acestui articol, fă-ţi un obicei zilnic să îţi scrii dimineaţa o listă cu 4-5 obiective pentru ziua în curs (înainte de micul dejun).

Revizuieste-ţi acea listă seara înainte de culcare.

Cu alte cuvinte: fă-ti un obiectiv din a petrece 10 minute pe zi să stabileşti obiective.

Când acest comportament va deveni rutină, îţi va fi mult mai simplu să implementezi orice sistem de planificare şi stabilire a obiectivelor, fie el SMART, MMM, HUGGS,…. sau orice altă gaselniţă ai mai putea întâlni…

Inspiraţie !
andy szekely

 

Ţi-a plăcut? Dă-l mai departe.
 
 

Comentează




* Campurile marcate cu steluta sunt obligatorii.