fbpx

Vrei să trăieşti cu sens? Uite de unde vine sensul!

De când am descoperit psihologia practică, asta e întrebarea la care am căutat cel mai des şi cel mai mult să răspund:

Ce este sensul?

Mai exact:

Ce înseamnă să trăieşti cu sens!?

Sau

Ce e aia o viață trăită cu semnificație!?

Întrebarea nu e nici nouă nici rar adresată, însă răspunsurile pe care le găsim prin cărți sunt cam abstracte și cam metaforice.

De aceea, voi oferi o viziune mai practică în rândurile care urmează:

 

Cum se caută sensul

  1. Emoții

Sensul se află în vecinătatea emoțiilor puternice.

Când ceva te impresionează până la lacrimi, înseamnă că ești aproape de viața cu sens la care tânjești.

Din acest motiv, propune-ți în mod conștient să rămâi atent când te iau emoțiile pe sus!

În taberele bootcamp, de exemplu, căutăm echilibrul fin între emoțiile puternice și conștientizarea semnificației lor.

De aceea, când orchestrăm o experiență puternică, nu lăsăm emoția să se consume pur și simplu, ci o procesăm cu secvențe de întrebări extrem de bine gândite.

Întrebările sunt menite să scoată la lumină sensul pe care fiecare îl dă la ceea ce s-a întâmplat.

 

 

Asta mă aduce la a doua metodă

 

  1. Gânduri

Sensul se caută și cu ajutorul gândirii.

Dar nu orice fel de gândire, ci una focalizată pe descoperirea scopului.

Din nefericire, școala nu ne prea învață cum să gândim.

Dacă ai crezut că asta înveți la școală, nu am vești prea bune…

Școala încă pune accentul pe memorare, nu pe gândire.

De aceea, în multe dintre cursurile mele pun accentul pe unealta numărul unu pentru gândit care i s-a dat omului: Întrebarea!

Când știi să pui întrebările bune, rezultatul este că mintea ta nu se poate abține să caute și să dea un răspuns.

Din nefericire, asta e valabil și atunci când pui întrebări proaste.

De exemplu, vocea victimei care spune: „De ce mi se întâmplă tocmai mie asta?” nu duce decât la răspunsuri ce generează și mai multă frustrare sau nefericire pentru că mintea va căuta exact răspunsuri la această întrebare…

Cu întrebările bune, însă, e altă poveste…

Ai nevoie să știi care sunt acele întrebări și în ce stare (creativă) e necesar să te găsești pentru a răspunde optim la ele.

De exemplu, când mușchii din jurul globilor oculari (orbicularii) sunt relaxați, calitatea răspunsurilor va fi mai bună decât atunci când sunt tensionați…

Astfel de tehnici permit relaxarea necesară unui proces creativ complet, profund și eficient.

 

  1. Acțiuni

A treia metodă de căutare a sensului este acțiunea însăși.

Observațiile mele practice asupra cursanților m-au dus la următoarea concluzie: Unii oameni vin la conferințe ori seminarii ca să caute răspunsuri în zona emoțiilor sau gândurilor și e foarte bine că fac asta.

Numai că:

Dacă faci numai asta, nu ai cum să trăiești o viață cu sens, chiar dacă l-ai găsit!

Sensul vine din aplicarea descoperirilor pe care le-ai făcut pe baza înțelegerii emoțiilor și gândurilor!

După ce ai descoperit sensul (sau o parte din el) e necesar să acționezi ca să dezvolți această descoperire.

 

Exemplu:

Să presupunem că ai descoperit că viața ta e despre scris și, plin de entuziasm, te-ai apucat să scrii o carte… numai că te-a cuprins îndoiala și nu ai mai terminat niciodată cartea…

Dacă nu publici ce ai scris e ca și când ai fi săpat o fântână dar nu mai arunci niciodată găleata în ea ca să scoți la suprafață apă și să potolești setea semenilor tăi…

 

În plus:

Când acționezi, primești feedback: de la cititori (dacă mergem pe exemplul de mai sus), de la prieteni, de la clienți, etc.

Acest feedback e esențial pentru că te ajută să îți descoperi în profunzime sensul și să parcurgi distanțe lungi (o viață întreagă) trăindu-l.

Astfel, nu doar îți descoperi sensul. Îl și trăiești! Lași această semnificație a vieții tale să se manifeste în lume. Sensul tău nu mai rămâne unul abstract, ci devine concret și explicit.

 

Unde se găsește sensul?

Deși pare că e un termen abstract, sensul său, semnificația, poate fi găsit/ă, în principal, în 3 locuri:

  • În contribuție
  • În conectare
  • În cunoaștere

 

  1. Contribuția

Partea cu contribuția e evidentă pentru mulți, dar nu e practicată de mulți.

Dacă te uiți în jur, vei găsi o idee general acceptată: e bine să fii altruist, filantrop, contribuitor, dăruitor, voluntar, etc. „Toată” lumea zice asta, dar nu toată lumea o crede.

Pentru unii, imediat după aplaudarea actului de contribuție, dialogul interior produce o serie de întrebări:

„Oare care e şmecheria aici?” …”Cine câştigă şi ce?” …”Cine are interes să sponsorizeze asta?” etc.

De ce se întâmplă acest lucru?

Contrar convingerilor populare, nu e din cauza faptului că mulți oameni sunt puși pe furt și căpătuire, ci din altă cauză: Ideea de contribuție e prost înţeleasă.

Când contribui, nu înseamnă că tu trebuie să îți rupi de la gură și să pierzi! Un contribuitor nu este un martir, ci un creator de valoare. Când creezi valoare adăugată, este perfect normal să câștigi și tu și alții.

 

Uite un exemplu: Dacă eu țin un speech foarte bun fără să fiu plătit, iar în urma acelui speech mă sună un participant și îmi oferă un speech plătit, am contribuit sau am vândut?

Răspunsul corect este: AMÂNDOUĂ!

 

Ideea e să înțelegem că nu e sănătos să le excludem pentru că nu se exclud.

N-are nici un sens să ne uităm cu suspiciune la o firmă care sponsorizează un eveniment gândindu-ne că are „interese ascunse”.

Nu sunt ascunse! Sunt la vedere, doar că nu sunt trâmbițate!

Ce vreau să zic?

E perfect legitim să contribui și să beneficiezi și tu de actul contribuției tale dacă acea contribuție generează oportunități și pentru tine.

Acesta e sensul zicerii „Când valoare generezi, oportunităţi creezi”, pe care am creat-o acum câțiva ani.

Dacă tot am explicat și această idee, să ne întoarcem la Contribuție ca generator de „sens”.

Sensul pe care îl dai vieții tale va fi dezvoltat și aprofundat prin contribuție, pentru că cei la binele cărora contribui îți dau feedback!

Mai exact, îți cer să faci mai mult din anumite acțiuni și mai puțin din altele!

De-a lungul carierei mele am creat câteva zeci de cursuri originale (aproape 50).

Astăzi fac 18 cursuri de dezvoltare personală și leadership. Pe unele nu le mai fac deloc, iar pe altele le-am francizat către alți traineri.

De ce?

Pentru că feedback-ul primit de la public mi-a arătat că are mult mai mult SENS să renunț la unele cursuri și să fac mai des altele!

O observație specială:

Aici e, de fapt, locul în care experții și artiștii au de luat decizii grele, pentru că LE PLACE să facă și ceea ce beneficiarii lor nu cer sau nu acceptă neapărat…

Cei cu suflet de artist ori exigențe de expert e bine să înțeleagă faptul că doar pasiunea nu poate aduce tot sensul în viață! Sensul este dat și de felul în care contribuția ta este primită, acceptată, folosită și ajustată de beneficiarii ei.

 

  1. Conectarea

Al doilea loc în care se găsește sensul este conectarea interumană autentică.

Relațiile cu cei apropiaţi ne-au fost date pentru a trăi mai viu fiecare clipă a vieții.

O excursie, o carte bună, o sărbătoare, o nuntă, o înmormântare, un succes profesional… toate sunt mai pline de sens atunci când sunt împărtășite cu oamenii importanți din viața ta.

Pentru asta, e necesar să consolidezi acele relații, să le vrei, să le cauți, să le crești…

Când faci acest lucru, sensul vieții tale capătă o INTENSITATE și o profunzime pe care nu ai fi putut-o afla de unul singur.

 

  1. Cunoașterea

Suntem ființe care se HRĂNESC din învățare.

Când aflu un lucru nou și interesant, pe care îl pot aplica, mă umplu de… sens!

Mi se pare că ziua respectivă nu a fost consumată degeaba. Cu cât învăț mai mult, cu atât mă simt mai împlinit.

Și NU!

NU cred că mi se întâmplă numai mie acest lucru.

Cred că se întâmplă oricărui om care are de rezolvat probleme în viața de zi cu zi.

Atunci când rezolvăm probleme, trecem printr-un proces de învățare.

Nu contează că găsim soluția la un curs, la un prieten, în propria imaginație sau prin încercare-eroare.

Tot învățare se cheamă. Tot cunoaștere este.

Acest proces ne dă sentimentul că am progresat și asta ne umple de sens!

***

 

Dacă ar fi să legăm cunoașterea de conectare și contribuție, observăm o evoluție specifică liderilor:

Ce face un lider, la modul cel mai simplu?

Rezolvă probleme (prin cunoaștere). Apoi, se bucură de acest fapt împreună cu cei apropiați (conectare).

Apoi, oferă soluția pe care a găsit-o lumii, într-un act de contribuție.

Astfel, trăiește o viață PLINĂ de sens!

 

Îți doresc în fiecare zi să trăiești o viață și mai plină de semnificație!

 

Inspiraţie!
andy szekely

Comentează




* Campurile marcate cu steluta sunt obligatorii.