A-ul din acest model se referă la Atmosferă. Practic, înainte să spui povestea, fă o introducere prin care să pregătești scena în care vor intra personajele. Descrie pe scurt locul și momentul interacțiunii ca să îi ajuți pe cei care te ascultă să își facă o imagine despre ce vorbești.
R-ul se referă la Roluri. Care sunt rolurile jucate? Cine sunt personajele? Cele mai simple povești au de obicei, două personaje, iar pentru că vorbim despre povești personale, tu vei fi unul dintre ele… Practic, ce ai de făcut este să schițezi cele două personaje astfel încât interlocutorii să “facă cunoștință” cu ele…
D-ul vine de la Dialog. Poveștile cu dialog sunt mult mai puternice în prezentări pentru că ele îți permit să comunici “pe voci”. Când joci personajele, vei schimba tonul vocii, ceea ce creează dramatism și aduce viață respectivelor roluri.
În final, E-ul vine de la Escaladare…. dar nu escaladarea unui munte, ci escaladarea situației, a conflictului sau a dramatismului. Pentru ca povestea personală să își împlinească rolul, este necesar să genereze suficientă emoție la public. Această emoție se obține de regulă prin contrastul dintre problema inițială și soluția finală sau prin contrastul dintre așteptările inițiale și deznodământ…
Această escaladare sau răsturnare de situație este ingredientul central în toate filmele de succes… și în general, în poveștile de succes… dar ea se construiește pe baza primilor 3 pași din acronim.
Sa ilustrăm cum “ARDE” fitilul povestii pe un exemplu celebru….un fragment din Harap Alb:
» (citeste tot articolul…)
Ţi-a plăcut acest post ?
Arată-l şi prietenilor tăi printr-un "share" pe facebook.
Mulţumesc !
Comentarii